La inceput a fost cuvantul

Cartea-Rosie-C.G_.-Jung-300x300_

C. G. Jung spunea in ,,Reflectii'' (Cartea rosie) ca nu este un mare ,,credincios'' al cuvintelor. Cele mai multe persoane insa cred in puterea cuvintelor si in acest fel ele devin mai puternice.

 

Suntem modelati de cuvantul vorbit si intr-o masura mai mare de cuvantul scris. In ,,Reflectie'' un anahoret (o figura imaginara, interioara) ii vorbeste lui Jung: ,,Cu siguranta stiti ca o persoana poate citi o carte de mai multe ori, poate ca o stie aproape pe de rost  si cu toate acestea cand te uiti din nou la randurile dinaintea ta apar anumite lucruri noi sau apar chiar ganduri noi pe care nu le-ai avut inainte."

Ceea ce este sugerat aici este faptul de a aprecia cuvantul ca un simbol si nu ca un semn cu sens definitiv, de neclintit. Un simbol este o usa catre necunoscut si limba, cuvantul poate fi un astfel de portal. Cu totii cunoastem puterea poeziei sau a unei carti de a ne transporta intr-o lume noua. O piesa bine scrisa ne poate duce in locuri neasteptate daca vom permite sa se intample asta.

Anahoretul proclama: ,,O succesiune de cuvinte nu are un singur sens. Dar oamenii se straduiesc sa atribuie un singur sens secventelor  de cuvinte pentru a avea un limbaj lipsit de ambiguitate.''

Ca un echilibrist pe o sarma ni se cere sa efectuam un act de un echilibru delicat.

Cuvintele si limbajul ne permit sa intelegem si sa asimilam realitatea naturii.Este greu de a detasa cuvantul de constiinta umana ,,Ce a fost cuvantul, va deveni om. Cuvantul a creat lumea si a a venit inaintea lumii. S-a aprins ca o lumina in intuneric.'' C.G.Jung

De asemenea, Jung spune: ,,Aceasta lupta este lumeasca si constransa si ca acest mister care ne face sa ne straduim face parte din cele mai profunde straturi ale planului divin creator.

Initial gama limitata, ingusta de semnificatii ofera securitate. Avem nevoie sa credem in iluzia ca stim ce este una si alta. Jung scrie: ,,lipsa nemarginirii te face nelinistit, de vreme ce lipsa nemarginirii este tematoare si umanitatea se revolta impotriva ei."

Paradoxul: Trebuie sa construim ziduri de sensuri in scopul de a merge departe de haos, dar apoi aceste ziduri trebuie sa fie defalcate, deoarece ,,cuvintele nu ar trebui sa devina zei''. 

O modalitate de a masura puterea ego-ului si maturitatea personalitatii este de a evalua capacitatea unei persoane de a tolera ambivalenta. Aceasta capcitate este strans legata de abilitatea de a simti empatie. Este vorba despre toleranta ca alteritate. Empatia este abilitatea de a vedea lumea prin ochii unui altul cu adevarat diferit, cineva care nu poate fi usor de inteles. Este nevoia de efort  pentru a face loc pentru alt punct de vedere, un alt inteles.

Exista multe moduri de a avea dreptate; am ajuns la maturitate, cand putem renunta la a avea dreptate fara a ne pierde pe noi insine si valorile noastre.

Imaginati-va ca intreg universul este in voi si in fiecare persoana, in fiecare cealalta creatura vie este un univers paralel: fara bine sau rau.

,,El, care sparge zidurile de cuvinte, rastoarna zei si temple'' scrie Jung. Avem nevoie sa rupem inchisoarea asta perimata de cuvinte goale .Avem nevoie sa demonstram sisteme de credinta mostenite, care si-au pierdut scanteia de viata.Avem nevoie sa renuntam la iluzia ca un cuvant in sine reprezinta adevarul. Nu conteaza daca cuvantul este in Biblie sau in alte scrieri considerate sacre, in romanul  preferat, pe internet sau intr-unul din modele noastre de gandire. Cuvantul poate sa ne dea o securitate temporala, care poate fi necesara pentru ceva timp.

Jung: ,,Dar nimeni nu ar trebui sa distruga cuvintele vechi, cu exceptia cazului in care gaseste in cuvantul nou un meterez ferm si surprinde mai multa viata in el decat in cuvintele vechi.''

Cuvantul este un container si o inchisoare. Avem nevoie de a gasi echilibrul pe sarma.

Cuvunte, povesti, din povestiri sunt create vietile noastre. Pe masura ce crestem, povestile noastre, amintirile si naratiunile se pot schimba. Sunt naratiunile noastre, modul in care ne gandim la noi insine inca adevarate?

Sunt ele inca semnificative in sensul ca lumina si viata pulseaza prin intermediul lor? Sau nu au nevoie sa fie ,, varsate'' ca un sarpe ce isi lasa vechea piele. Nimic nu este pentru totdeauna. Suntem mereu in devenire.

Un articol de: Daniela Chirila

Nota obtinuta:
10 (4 voturi)
1575 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Redactor-Colaborator Joi, 07 Martie 2013

Etichete pentru acest articol:

cuvant, Jung, Cartea rosie



S-ar putea sa va intereseze si:

Poezii romantice, poezii de viata, poezii de ura, poezii de iubire, poezii de azi, poezii [..]
citeste si comenteaza
Unele carti vin ele la tine, nu le alegi tu, desi in mod evident si fizic, tu le iei in [..]
citeste si comenteaza
Editura Litera aduce in premiera pe DVD inca trei productii Mosfilm din perioada de [..]
citeste si comenteaza
Legile Atractiei prezinta volumul 2 al seriei Chimie perfecta, recenzia volumului 1 se [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Esti sigura ca vrei sa faci pasul cel mare? Este el alesul inimii tale? [..]
citeste si comenteaza
Plecand de la prima femeie a omenirii si ajungand la femeia moderna a zilelor noastre avem de [..]
citeste si comenteaza
Nuca de cocos este un aliment minune pentru sanatate, nutritie, frumusete, si nu numai. Stiai [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate