Chiar daca uneori nu ne intelegem, ne certam pentru nimicuri, ne intepam cu replici veninoase, sau chiar suferim fiecare in coltul lui, ferm convinsi ca ne-am ratacit unul de celalalt , de fiecare data este ceva care ne apropie iar si iar.

E dragostea dintre noi, oricum am percepe-o, oricat am incerca sa o intelegem, e formata din revelatii scurte in momente cheie, din convietuire si prietenie, pasiune si liniste.

In dragoste e nevoie de doi, ca si in dans

Cei doi parteneri pasesc unul spre celalalt, pasesc in sincron, amandoi catre aceeasi directie si fiecare da ce are mai bun. E o armonie divina din interiorul perechii si asta se reflecta in jurul lor.

Nu despre dragoste as vrea sa vorbim, ci despre dans, insa realizez tot mai mult ce stranse legaturi exista intre ele.

Nu-mi spuneti ca nu va aminti primul dans cu un baiat pe care il iubeati?!

E vie amintirea acelui dans nebun, cand nici nu stiam daca stiu sa dansez, sau daca ceea ce se petrecea cu mine era real. Pluteam in ringul animat, sub luminile discrete si colorate, intr-o ceata placuta de vis sau fum.

Eram doar noi intr-un dans rupt de timp si spatiu.

Cel mai emotionant dans a fost, fara doar si poate, “primul dans” ca sot si sotie.

Oameni dragi care priveau cu incantare tanara pereche la inceput de drum, frumosi, desprinsi dintr-un basm , intr-un vals vienez care ne purta pe aripile fericirii in cea mai frumoasa zi din viata de cuplu.

O zi mult asteptata si visata din viata oricarei femei!

Mi-este o draga amintire primul dans cu tatal meu! Dansul cu fratele meu!

Dansul ne este dat in dar, sa ne bucuram de el si de starea pe care ne-o creeaza.

In dans dam frau liber simtirilor, ne descatusam de tot ce ne constrange zi de zi.

Ne elibereaza de stres si incordare.

Este o placere benefica!

Este un mod de a ne exprima trairile, pasiunea…

De aproape o luna iau cursuri de dans, si a inceput sa insemne mai mult pentru mine.

E mai greu ..si mai incitant!

Am inteles ca a dansa frumos presupune sa-ti organizezi miscarile si sa le faci cat mai naturale. Ceea ce nu e deloc simplu atunci cand te straduiesti! Pentru ca de fapt inveti sa faci constient si organizat ceea ce faceai inconstient si liber.

Si regula de baza, doamnelor: "in dans conduce barbatul!"

Realizez ca primesc o lectie, pe care nu o accept din alte surse, iar de aici totul imi pare natural si firesc, un model uman si crestin!

De asemenea, in dans, femeia este tratata cu multa atentie si delicatete, asa cum ar fi ideal si in viata, daca s-ar pastra echilibrul si firescul.

Femeia, prin natura ei, este o fiinta plapanda, delicata, ea trebuie protejata, ocrotita. Oricat de puternica ar fi, in intimitatea ei are nevoie de un barbat care sa o tina in brate si sa ii ofere sentimentul de siguranta.

Femeia de azi ia tot mai mult asupra sa, incercand sa-si demonstreze si sa-si sustina independenta, fapt ce uneori o defeminizeaza sau il raneste pe cel care o iubeste si vrea sa o protezeje.

Nu cred ca exista un razboi intre sexe in zilele noatre, sunt doar de parere ca noi, doamnele, ar trebui sa lasam deciziile cele mai grele pe seama barbatilor, desigur urmarindu-i si ghidandu-i din umbra.

In acest fel, el  simte ca detine controlul si ca ne asigura protectia de care avem nevoie si este multumit si fericit.

In plus, noi transeferam anumite poveri pe umerii lor,  asta ne face bine si  ne putem bucura in voie de barbatul sigur pe sine care transmite o energie buna in jurul sau.

Bucurati-va de dans, de dragoste si de viata!

                                                                                                          Raluca Burcea

Postat de: femeiaStie Joi, 28 Octombrie 2010