Nu lasa fericirea sa devina un compromis!

femeia19

Avem pretentia schimbarii mentalitatii pentru ca suntem in secolul 21 (cliseul social), discutam despre femei care au functii de conducere, implinite profesional, bogate, cu familie, copii si realizari. Toate femeile au pretentia ca sunt independente, ca ele conduc si ca se respecta; ca stiu de fapt ce este bine si ce este rau si cred - intr-un fel sau altul - ca asa este viata, ca ele fac bine ce fac si ca asa se traieste. Admit ca sunt fericite cu viata lor. Asa se vor, cel putin!

Realitatea insa sta putin altfel: schimbarea mentalitatii se produce in mai rau in ultima vreme, secolul 21 fara de care nu purtam o discutie, functiile importante, banii si realizarile lor precum si impresia ca se respecta sau dorinta de a avea pretentii de la sine nu sunt decat dorinte.

De fapt, aceastea sunt putine. Majoritatea insa inca mai raman sub cuvantul barbatului, inca mai raman intr-o relatie nefericita de teama singuratatii sau de a nu mai gasi pe cineva mai bun (sau pur si simplu pe cineva), nu divorteaza nici macar atunci cand sunt agresate si fericirea despre care se discuta undeva in general este un mit.

Ca sa iti spun mai concret, in jurul meu, amice foarte bune pe care le stiu de o viata, cu care mi-am impartit timpul fara ezitari, se afla in situatia in care pretind ca sunt fericite. Se mint ca sunt fericite. Si poate ca in afara mea nu indrazneste nimeni sa le contrazica. Le este jena. Mie nu imi este. Pentru ca ma simt o mai buna prietena daca le spun in fata ca se vede ca nu sunt fericite. Si la un moment dat, creeaza putin si recunosc cotit ca poate nu sunt chiar fericite, dar au intotdeauna un text bun de adaugat pentru a se scuza, simtindu-se parca vinovate de ceea ce tocmai au admis "da, dar nu exista fericire pana la urma, trebuie sa faci compromis si daca vezi ca el nu lasa niciodata de la sine, lasi tu. Daca e nevoie sa lasi tu mereu, lasa mereu. Si asa o sa fie liniste, nu mai exista tensiuni, nu se mai isca scandaluri”.

Au fost si cazuri in care m-am trezit la nici o jumatate de ora dupa ce ne  intalnisem, ca primeste un telefon sau un mesaj (aparent misterios) si cu o scuza penibila se ridica si pleaca. Intreb totusi, cum? De ce? Si in final imi raspunde ca „lui nu-i place cand ma vad cu prietenele;  ma rog, nu este ceva personal neaparat, dar prefera sa ma stie langa el si nu suporta cand ajunge acasa si nu ma gaseste sau cand vrea sa ne intalnim si eu sunt cu voi."

Imi permit sa o mai retin putin si ii spun ca nu este tocmai normal sa ii ceara lui voie sa iasa la un ceai si simtindu-se incoltita, dar mai mult temandu-se ca nu cumva sa se trezeasca imi spune ca de fapt „el este dragut si isi doreste mai mult timp cu mine, atata tot. Da, stiu ca ne vedem rar, dar el oricum, ca idee nu prea este de acord cu iesirile acestea cu fetele si mi-a spus ca ar vrea ca de acum inainte sa fim doar noi doi, fara restul lumii”.

Nu poti sa-mi ceri sa raman fara reactie la asa cuvinte. Dar relatia de cand presupune sa nu mai poti suna, da mesaje, iesi in oras cu vechi prieteni? Nu, nu o lua de buna. Nu prespune asa ceva. Dar daca permiti asta tu ... va presupune. E vorba de cat slabesti lantul! Asa ca, trezeste-te! Chiar crezi ca vrea sa fiti doar voi doi fara prieteni pentru ca te iubeste? Nu! Oricum sunteti doar voi doi, relatia nu o impartiti, dar genul acesta de obligatii, comenzi si directive nu imi suna a dragoste nebuna!

Deci nu cred ca sunteti Romeo si Julieta impotriva lumii decat daca decideti de comun acord sa fugiti impreuna undeva. Amenintarile de genul ”daca mai iesi cu fetele o terminam” nu sunt decat zale cat mai putine la un lant care se strange pe zi ce trece tot mai mult, pana la sufocare si posedare totala! Asta vrei?


Sa iti mai dau un exemplu. O alta amica foarte buna imi spune de fieare daca cand noi, restul, o invitam undeva, ca nu poate pentru ca ea gateste, calca, spala, are proiecte de facut, iubitul ei trebuie sa soseasca si trebuie sa ii puna masa pentru ca altfel il gaseste lihnit: nu mananca singur si are pretentia de a fi servit pentru ca „de-aia am femeie langa mine”.

Sau nu-i refuza niciodata dorintele intime, oricat de obosita ar fi pentru ca el o ia drept lipsa de respect, se cearta si poate a doua o zi o va parasi!

Vrei mai mult? Se teme de tot ce mananca pentru ca el o vrea la o anumita greutate si dupa un circ monstru, reprosuri si jigniri, o va ameninta ca se despart si o va pune la regim!

Ii este teama sa nu cumva sa sune el cand ea e la baie, bucatarie sau in hol si sa nu ajunga la timp sa raspunda la telefon asa ca telefonul sta inclusiv pe marginea cazii ca sa poata fi prompta.

E oare iubire atunci cand ti-e teama de cel de langa tine? De parerile lui? De dorintele lui? De vorbele lui? De forta lui fizica?

E iubire atunci cand esti umilita pentru ceea ce faci sau nu faci si pentru ca nu preiei ideile lui ca fiind general valabile?

Nu uita, nu esti un calculator! Esti o fiinta umana cu personalitate pe care nimeni nu trebuie sa ti-o schimbe. Cine vrea sa te schimbe nu de tine are nevoie. Este mai simplu sa caute de-a gata ceea ce cauta, nu sa te transforme pe tine. E lesne de inteles ca nu pe tine te vrea. Vrea doar o papusa pe care sa o faca as cum isi doreste el sa fie. Si te-a gasit pe tine! Ai de gand sa ii mai permiti asta?

Tu cine esti? Nu iti doresti sa faci ceea ce vrei? Iti place sa faci ceea ce iti cere el? Sa fii judecata pentru alegerile tale? Sa incerce sa te transforme zilnic pana cand cedezi psihic, doar pentru ca el sa aiba tot ce isi doreste? Si stii de ce face asta? Pentru ca ii este usor!

Femeia moderna nu mai crede ca este pacat in fata lui Dumnezeu sa divorteze cand este batuta, jignita si nefericita!

Dumnezeu nu ne vrea raul! Si traind asa nu il vei bucura nici pe Dumnezeu, stai linistita!

Casatoria este ea sfanta, dar poate fi dezlegat ceea ce Dumnezeu a legat daca legaturile sunt nocive, dureroase si conduc la sufocare. Si apoi, astazi nu mai este gura lumii care barfeste divortul tau. Importanta ar fi oricum nu gura lumii, ci linistea ta! Nu uita ca nu iti sunt prieteni aceia care te sfatuiesc sa te compromiti ramand nefericita!

Gandeste-te logic: de ce sa fii teleghidata de un barbat care doar profita de pe urma ta cand poti fi singura si poti sa-ti teleghidezi tu sinele incotro ti-e bine?!

Nota obtinuta:
10 (8 voturi)
1538 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Sorina-Corneanu Joi, 10 Ianuarie 2013

Etichete pentru acest articol:

despre fericire, despre nefericire in cuplu



S-ar putea sa va intereseze si:

Viata ne vorbeste mereu. Fara cuvinte sclav al rutinei, al obisnuintei, am uitat sa [..]
citeste si comenteaza
Feminitate…ce relevanta ai in aceste vremuri? Acum cand totul este atat de superficial [..]
citeste si comenteaza
Banii sunt ochiul dracului, spune o vorba din popor. Cu bani poti construi multe, dar [..]
citeste si comenteaza
Cele mai frumoase povesti de dragoste sunt poate doar in filme…sau doar in carti. Unii [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Se poata catifeaua din nou, fie ca este vorba de rochii din catifea, fuste, sacouri, costume sau [..]
citeste si comenteaza
Fara indoiala ca ne intrebam: dar a iesit vreodata din tendinte? Depinde. Daca tinem cont de cate [..]
citeste si comenteaza
Faptul ca romanii au reusit, fara efort, sa se faca de ras peste tot in lume, nu mai este un [..]
citeste si comenteaza
Ne place soarele, dar trebuie sa ne gandim, inainte de toate, cum sa ne bucuram de el fara sa ne [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate