Despre oameni frumosi, ramasi in umbra

carti_vechi

Vine intotdeauna o zi in care simti ca te-ai indepartat de ceea ce realmente conteaza in viata ta si ca in mare parte este vina influentei exterioare care te-a molipsit ca o grija. Este exact cum respiri in acelasi birou cu inca trei colegi gripati. Este foarte probabil ca in urmatoarea saptamana sa ai si tu gripa.

Ziua aceea este precedata de nelamuriri, intrebari, nemultumiri si tristeti legate de mediul inconjurator. Cel mai adesea ai iesit zilnic si ai luat contact nedorit cu o numita categorie umana care te-a facut sa vrei sa te intorci in salbaticie, pe o insula pustie sau pur si simplu in casa unde sa tragi draperiile si sa stai singur. Sunt zile in care simti ca parca totul a luat-o razna in jur si iti doresti sa ai o lume a ta, pentru cateva ore sau zile…sau saptamani, sa citesti, sa asculti muzica pe care vrei tu sa o asculti si nu hiturile verii, sa vezi multe filme bune, sa te aduni cu oamenii care iti fac bine prin prezenta lor si sa discuti pana la epuizare despre lucruri frumoase.

Si apropo de lucruri frumoase.

 

Cat valoreaza Istoria artei?

Am gasit recent la un anticariat, Istoria artei (cateva volume groase) la pretul de 2 lei... Si am ramas uitandu-ma in rafturi. Initial am crezut ca oferta cu 2 lei este valabila doar pentru primul raft de carti si ca, cel mai probabil, biletul cu pretul alunecase. Asa ca m-am uitat pe spatele volumelor...Costau intr-adevar 2 lei...

Si pentru o clipa nu am stiut daca sa plang pentru ca Istoria Artei valoreaza 2 lei, la noi..sau sa ma bucur pentru ca o pot avea. Mi-ar fi placut tare mult sa ma fi nascut in alta tara pentru a dispune de o alta educatie culturala, de alt mediu pe care si aici il gasesti - dar mai greu - sa pot vizita muzee, galerii, sa am acces la biblioteci de unde poti imprumuta cate si ce carti doresti, sa intalnesc oameni care sa nu te priveasca de sus doar pentru ca despre ei se spune ca sunt sus. Practic sa poti fi tu intru totul sau, in orice caz, cat mai mult, fara sa te privezi permanent, din te miri ce motive, de anumite lucruri care te fac fericit. Trebuie sa recunoastem ca aici te lovesti cand ti-e lumea mai draga, de tot felul de situatii care te depasesc. Este posibil ca la semafor sa fii claxonata ca la nunta daca esti imbracata intr-un fel pe care soferul il gaseste potrivit fanteziilor sale. La fel de posibil ca tu sa fii in realitate imbracata simplu, deloc extravagant, elegant, chiar serios si el sa gaseasca macar pentru cateva minute motiv sa scoata capul pe geam, sa dea un claxon si sa te intampine cu doua-trei gesturi obsecene pe care chiar daca nu te intereseaza sa le vezi tu, le vad ceilalti care asteapta la trecere langa tine sis tiu ca iti sunt adresate. Si tot felul de alte situatii care te lasa cu intrebari.

Nu sunt putine sunt momentele in care te simti din alt decor si-ti doresti ca exact in acel minut sa aterizeze la picioarele tale un avion care sa te duca departe unde sa te poti bucura de civilizatie. Fara discutie ca o poti gasi si aici si acum revin la ce spuneam mai devreme: oamenii pe care ni-i alegem langa noi sunt foarte importanti. Deparazitarea aceea existentiala este absolut necesara pentru a ne asigura de calitatea si bucuria vietii pe care dorim noi sa o traim, nu care „se intampla” datorita migrarii celor interesati, in viata noastra.

Am observat pe la mai toate colturile de strada, oameni care isi vand cartile din casa. Fie pe o bucata de ziar, fie le tin in plasa si te opresc cand treci pe langa ei, fie ii vad la anticariate oferindu-le pe preturi de 1-2 lei. Carti valoroase, multe dintre ele aflandu-se in librarii la preturi si de zeci de ori mai mare sau carti atat de rare incat le cauti si cu greu mai dai de ele. Iar la aceste colturi de strada  vezi adesea titlurile care iti sunt vandute la un leu…doi lei..

 

„Ce ti-ai cumparat astazi? O carte de doi lei”. Cum suna?

Depinde cine te intreaba, cui ii raspunzi si evident, cum. Oamenii vand lucruri valoroase la preturi mici pentru ca nu au bani sa traiasca. M-am gandit deseori ca ei efectiv nu isi dau seama ce carte ofera cu 2 lei. Dar ma gandesc ca in realitate stiu foarte bine si si la fel de constienti sunt ca in ziua respectiva trebuie sa manance si deci, sa isi faca macar banii de paine. Acestea sunt lucrurile care ma intristeaza cu adevarat: vremurile pe care le traim, ochii oamenilor de la coltul de strada si evident, neputinta de a schimba ceva. Ma intristeaza noile notiuni de frumusete, importanta, bogatie, prietenie, bun simt, iubire. Ma intristeaza ca frumusetea cuprinde o arie restransa de atribute ca fuste cat mai scurte, haine cat mai scumpe si falsa atitudine de „femme fatale” care are parul lung si ars, mesteca guma, poarta ochelari de soare inclusiv in spatii inchise si „stie ce vrea de la viata”. Notiunea aceasta tot mai raspandita si la care, din pacate, se convertesc tot mai multi, este ceva ce ma intristeaza cand privesc in jur. Bogatia va consta permanent in frecventarea locurilor scumpe si de cele mai multe ori de prost gust, in etalarea hainelor despre care ceilalti sa stie ca sunt scumpe si in masinile care gonesc cu 160 la ora in centrul capitalei si din care manelistii iti fac cu ochiul. Bineinteles ca si bunul simt este prost inteles sau cel mai adesea neinteles; nu intereseaza! Iar prietenia se confunda usor cu relatia pe interes, asa cum iubirea este departe de a putea definita chiar si gresit. Este un fel de lux pe care rareori il mai intalnesti in jur, in starea sa naturala. S-a transformat in nevoia de a avea pe cineva, de a suplini niste lipsuri (imi spunea cineva ”daca n-am realizat nimic in viata, macar m-am maritat"). Categoric, vorbesc despre ceea ce intampinam zilnic la iesirea din casele noastre, in jurul nostru, pe strada si in locurile in care vrand nevrand mai ajungem de nevoie. Dar sunt convinsa ca aceste notiuni si-au pastrat inca, pentru destul de multi, atributele reale si nepretuirea. Le redescoperim tot timpul cand ne asteptam mai putin, printre cei de langa noi, la noi, in noi sau pur si simplu la oamenii frumosi care, desi mai rar, ne ies in cale si ne fac sa zambim cu bucurie cand vedem ca valorile sentimentale mai exista. Cand ti-e dor de oameni buni, de iubire si de discutii civilizate intotdeauna trebuie sa te intorci, cred eu, in lumea ta in care ai pastrat aceste valori la rangul cuvenit.

 

Oameni de valoare in cinematografia romaneasca

Tot legat de oameni si valori (sau false-valori), ce ma mai intristeaza este ca in ultimii ani, dupa multa vreme, a inceput sa renasca din propria-i cenusa cinematografia romaneasca. Sau asa zisa cinematografie romaneasca pentru ca, daca am accepta realitatea si am fi sinceri, pana la urma, cu noi insine, ne-am da seama ca filmul romanesc actual are multiple probleme din toate punctele de vedere.

In primul rand, de cativa ani tot apar filme care intr-un fel sau altul fura cate putin unul de la celalat dupa ce initial toate au furat putin din afara unde cinematografia realmente exista. In al doilea - tragic - rand ideea este mereu aceeasi: Romania este o tara saraca, cu oameni needucati, unde oamenii fura sub toate formele posibile. Si pe aceasta idee se tes infinite povesti cu hoti, comunisti, oameni saraci si familii dezbinate. Nu stiu de ce s-a instaurat certitudinea aceasta cum ca restul Europei si nu numai, ar gasi exotica existenta noastra si se insista pe realizarea de povesti care sa arate, pana la urma, ce avem mai urat. Pentru ca avem atatea lucruri bune in tara, atatea lucruri frumoase si oameni deosebiti si in definitiv, cinematografia celorlalte tari se axeaza pe filmul in sine si realizarea lui cat mai eficienta cautand subiecte diverse nu ramanand setata pe anumite aspect marcante ale poporului. Fara a contesta importanta si subiectele interesante ale istoriei romanilor, consider ca putem realiza filme prezentand si lucrurile frumoase sau nelegandu-ne de o etapa marcanta in istoria tarii, ci pur si simplu creand un scenariu de sine stator in care anumite lucruri sa se intample. A devenit obositor sa mergi din curiozitate si cu speranta unui produs mai bun de aceasta data, la cinematograf si sa descoperi in toate filmele romanesti aceleasi aspecte, aceleasi idei, aceleasi greseli, acelasi ”lasa ca merge si asa”, acelasi sunet defectuos, aceeasi filmare amatoreasca parca realizata de un invatacel cu telefonul mobil, aceeasi imagine obositoare si aceleasi metode de filmare rezumate la cadrul fix.

In final, aceleasi pretentii ca am realizat inca un film bun.

Un domn al filmului romanesc povestea odata in cadrul unui curs ca oamenii talentati care au ceva de aratat si spus nu au de cele mai multe ori resursele necesare ori ideile lor depasesc capacitatea de acceptare a ceva mai bun a celorlalti ori nu au metode si atunci sunt foarte multi care pandesc, dupa lega junglei si fura cu nerusinare orice idee pe care ei n-ar putea-o avea si se apuca sa croiasca pe marginea ei. Imediat ce au baza ideile curg intru tranformare. Si apoi influenta le permite sa mearga mai departe si sa prezinte creierelor spalate marea lor realizare. Un film in care regasim acelasi sunet cu deficiente, aceeasi pronuntie si dictie care lasa de dorit, aceeasi filmare care te amesteste mutandu-se camera la fiecare cateva secunde de pe un interlocutor pe celalalt, acelasi sunet care iti scrijeleste urechile. Pana la urma, un alt film de duzina, pentru a face si noi film. Noi facem in momentul de fata filme sub nivelul celor pe care alti europeni le faceau acum cativa zeci de ani. Din toate punctele de vedere. Si facem filme la cateva luni. N-ar fi oare mai profesionist sa studiem bine ce inseamna un ”filmmaking”, sa aducem la un loc ce e mai bun pentru realizarea lui, sa renuntam la orgolii nejustificate si sa aducem pe piata cinematografica un subiect bun cu adevarat? Cred ca avem multe de invatat de la ceilalti, dar suntem prea mandri si prea comozi sa incercam sa ne ridicam la nivelul lor si ne complacem in lentoarea si in hotia vanzarii unui produs prezentat ca fiind bun? Nu este greu sa ajungi la concluzia aceasta: te uiti la un film, orice film de oriunde din lumea aceasta si apoi te uiti la un film romanesc. Ai sa observi numaidecat ca uitandu-te la filmul romanesc iti amintesti ca ai o treaba neterminata, te apuca somnul, cascatul, iti sar toate defectele in ochi si stii pur si simplu ca te uiti la un film in vreme ce orice alt film strain te acapareza intr-atat incat nu mai realizezi ca te afli in fata unui ecran si esti cel putin pe jumatate ancorat in poveste. Cred ca aici este primul semn ca am mai avea putin de invatat inainte sa ne luam titulatura de „filmmakeri”. In fine, as vrea ca reality-show-urile si telenovelele romanesti, care numesc actori pe orice doritor de celebritate si orice pensionar gata sa isi rotunjeasca oricand bugetul, sa dispara. Sa dispara pentru ca notiunea de actor a inceput sa aiba cu totul alte valente si intelesuri obscure, socante si total irelevante. Daca maine faci scandal in piata si o camera te filmeaza, iar sambata la ora 20:00 te da pe post, te numesti deja actor. Acesti oameni care activeaza in reality show-uri cu povestitor care face infinite greseli gramaticale, ti se prezinta numaidecat ca "actor" sau "actrita"

Nemaipomenit. Cu ce am ajuns sa defilam. Cu emisiuni numite azi reality show, maine telenovela, iar poimaine „film de succes” in toate anunturile care cauta sa atraga ”noi talente”, „talente” care curand isi iau titulatura de „actori” si producatori care tin cu tot dinadinsul sa isi scoata profit din alimentarea inculturii.

Si atunci ma gandesc din nou la spectacolele de teatru minunate pe care le-am vazut, la filmele care m-au marcat si educat si la chipurile blande si prietenoase ale vanzatorilor cartilor de doi lei. Nu costa atat pentru ca sunt ieftine; de fapt sunt nepretuite. Iar ei stiu asta.

Fragment din cartea "Ganduri", de Ana Sorina Corneanu

Nota obtinuta:
9.9 (7 voturi)
736 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Sorina-Corneanu Vineri, 07 Noiembrie 2014

Etichete pentru acest articol:

valoare oameni, oameni de valoare, despre oameni



S-ar putea sa va intereseze si:

Doar 50 de ani? In ziua de azi, casatoria este un pas din ce in ce mai greu de facut. Cat [..]
citeste si comenteaza
Intotdeauna m-am intrebat cum reusesc altii sa fie mereu zambitori, binedispusi si [..]
citeste si comenteaza
Am ajuns sa spun “te regret” dupa ce te-am lasat sa pleci. Si stii ce regret cel mai [..]
citeste si comenteaza
Copilaria este aceea perioada in care inocenta gandurilor si bucuria din suflet este atat [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Moda anilor '20 a ramas inca foarte puternic intiparita in imaginatia creatorilor de moda care [..]
citeste si comenteaza
Omul a facut un obicei din a spune “ce m-am enervat”, iar daca ii explici ca enervarea nu ii [..]
citeste si comenteaza
Draga mea, in caz ca te numeri printre boemele care au un look mai nonconformit si natural, toamna [..]
citeste si comenteaza
Am devenit, in majoritate, niste mecanisme cu teama schimbarii, angrenate in actiuni robotic de zi [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate