Traim intr-o tara pe care intr-o mai mica sau mai mare masura o iubim: intr-un fel sau altul, pentru diferite amanunte si care ne determina zilnic sau suficient de des sa-i mai acordam o sansa. Momentele mici si bune, cele rare deopotriva ne soptesc sa alegem sa mai stam totusi aici pentru ca se va schimba ceva.

Dezamagirile sunt multe, oriunde mai cu seama si nu doar aici, insa ce facem atunci cand tara in care ne-am nascut nu ne mai ofera dreptul la...viata ?

Viata nu este totuna cu existenta, aici. Sa fii, pur si simplu ... e usor. Dar ce esti cata vreme nu traiesti in niciun fel? Cine esti tu in momentul in care nu ai o meserie stabila si constanta din punct de vedere al domeniului in care activezi? In ce fel traiesc cei care aduna ani de-a randul diplome si gratieri in diferite domenii in care ulterior nu reusesc sa faca nimic? Excludem cazurile de incompetenta; discutam strict de cazurile in care oamenii fac bine ceea ce fac, studiaza, se licentiaza, trec mai departe insa satisfactia lor profesionala si mai ales personala nu este pe masura calitatii intelectuale, sufletesti si nici macar pe masura implicarii ?

Ne inconjuram de oameni care pentru a face ceva aici (inainte sa paraseasca tara ca niste lasi) isi dau interesul, lupta, studiaza si spera ca vor putea schimba ceva in bine. Dar lucrurl acesta nu se intamplaniciodata. In final nu se aleg decat cu un manunchi de diplome pe care dupa bunul plac le tin intr-un dosar sau le insira pe pereti pentru a nu-si uita valoarea intr-o tara pe care nu o intereseaza oamenii sai.

Pentru ca studiile alese de ei nu au nicio valoare pentru societate, trec la studiile de care societatea are nevoie. Dar nici atunci nu e suficient. Fiindca pentru ce are nevoie societatea, nu e nevoie de studii. Si te trezesti ca esti vinovat ca ai facut aceste studii si ca ai aplicat la un post pe care angajatorii il ofera exclusiv celor fara studii, pentru ca "trebuie sa manance si ei o paine".

Si atunci, daca nici cu studii, nici fara studii nu folosesti societatii, pentru ce ai alege sa mai ramai aici? Pentru ce nu te-ai duce sa servesti altora care au nevoie de calitatile tale si care te respecta pentru ceea ce esti, pentru ce ai facut, neincercand sa te transforme in "ceea ce ar trebui" ?

Ce iti ofera o tara care iti reteaza somnul linistit inducandu-ti tot felul de ganduri cu privire la ziua de maine? Ziua de maine ar trebui sa fie un gand important numai in masura in care iti faci datoria pentru ea; nu ar trebui sa devina insa o problema si in niciun caz o grija a unor oameni care sunt capabili si dornici. Dar devine. Ziua de maine este o poveste in ziua de astazi; nu stim niciodata ce va fi maine, iar certitudinea ca vei fi de folos cuiva - profesional vorbind - nu exista.

Mergem pe principiul "fa ce-ti place ca asta vei face cel mai bine" . Si totusi cand urmezi principiul apare bariera profesionala: ai facut  tu ce ti-a placut si poate ca faci bine, dar daca noi n-avem nevoie de tine...

Si atunci te reprofilezi si faci "ce trebuie"

Dar si cand ai terminat de facut ce trebuie, sansele de angajare, ca cineva sa aiba nevoie de tine sunt de la minime spre inexistente. De ce? Pentru ca locurile sunt oricum ocupate, sau pentru ca cele libere sunt deja promise altora.

Strangem diplome, atestari si certificate si traim undeva, in anonimat. Cate persoane de acest fel nu ai cunoscut sau nu ai vazut cel putin in jurul tau, asa, in treacat ? Nu ti s-a intamplat niciodata sa te debusoleze replica "fara studii nu existi" contrazisa insa, la alte angajari de replica "daca ai studii du-te in alta parte, aici angajam si oameni care sa manance o paine"!

Ce alegere vei face ? Alegi sa fii umilit ? Sa nu fii respectat sau sa te sinucizi ? Ori alegi sa incerci sa traiesti altundeva, existenta insasi nu e sufiecienta intotdeauna! Tu cine esti ?

Postat de: Sorina-Corneanu Luni, 11 Iulie 2011