Teatru altfel, diferit
Din experienta mea cu teatrul scriu acest articol in care simt nevoia sa spun ca, ramasi prinsi in trecut, oamenii nu mai stiu sa priveasca un spectacol actual cu mintea deschisa, nu mai stiu sa il adapteze vemurilor, nu mai stiu ce s-a schimat, nu cunosc directia pe care teatrul o ia astazi, de multe ori.
Nu cunosc contemporanul, firescul, normalitatea - pana la urma.
Vad in salile de teatru multe persoane trecute de 35 de ani care vin asteptand sa vada un teatru datat – sau, dupa caz, ceea ce considera ele a fi teatrul. Si in final, daca nu este ceea ce credeau ele ca inseamna teatrul, declama raspicat ca acesta nu este teatru.
In mod cert, exista teatru pe gustul tuturor, insa deschiderea atat de mica de a privi ceea ce se intampla astazi pe scene te face de multe ori sa te intrebi ce anume lipseste omului respectiv de nu intelege ca teatrul este oglinda vietii, este simplitate, este traire, este sinceritatea adusa in fata publicului pentru ca el sa se regaseasca, sa isi dea raspunsuri, sa se gandeasca, sa decida, sa se vada acolo pe sine. Sau sa isi vada macar un gand sau sentiment…
Publicul devorator de ceea ce se intampla astazi vine, vede, cerceteaza, intelege, accepta. Stie si intelege notiunea teatrului actual. A celui care iti vobeste direct, fara masti, rochii lungi si machiaj strident.
Cel care nu intelege, vine, vede, Ii se pare ca lipsesc mastile si ca nu este teatru ceea ce vede.
Sunt inca foarte multi care nu vin la teatru suficient de deschisi sa vada ce se intampla, multi care nu iau sentimentele si esenta piesei, ci se impiedica intr-o situatie sau replica si pun o eticheta a ceea ce vad pe scena. De pilda, un spectacol in care un actor vorbeste cu pasarile, va fi cel mai probabil un spectacol pe care il vor eticheta ca fiind promoter de zoofilie sau cu un actor nebun.
Tot asa se intampla de extrem de multe ori. Unde publicul nu intelege, interpreteaza – ceea ce nu este rau, dar poate fi dezastruos in cazuri de acest fel.
Cauta legaturi atat de putin logice intre ce se intampla in realitate si ceea ce vad pe scena, imbina situatiile din scena si nu le gasesc legaturi fara sa incerce sa ia esenta: sentimentele personajului, contradictiile din sufletul lui si asa mai departe. Se opresc in nimicuri care te socheaza si care nu au absolut nicio legatura cu ceea ce spun ei.
Iar din experienta proprie m-am lovit de public care din subiectul unei piese care este cu precadere psihologica si accentul cade pe framantarile interioare ale personajelor, a luat situatia care nu poate fi reala pentru ca nu este sanatos si moral. Practic, neintelegand nimic, a inteles ca piesa se voia una moralizatoare (nici pe departe).
Ce este grav, pe langa lipsa de interes pentru cultura, carti, filme, teatru, muzica sanatoasa, este lipsa de deschidere spre a intelege ca teatrul nu face propaganda, nu invita pe nimeni sa se converteasca la anumite pincipii, ci pe baza unei realitati, naste sentimente in care oamenii sa se regasasca.
Postat de: Sorina-Corneanu Sâmbătă, 04 Octombrie 2014
despre teatru, altfel de teatru
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cele mai frumoase plaje din Aruba: unde sa te relaxezi pe nisipul alb
- Curatarea pardoselilor din gresie, lemn si beton: ce detergent folosesti?
- Procedurile legale pentru import/export folosind containere maritime
- Top 5 cauze ale problemelor renale la caini si cum pot fi prevenite prin controale regulate?
- 3 modalitati de a optimiza spatiul de lucru de acasa
