Filme dedicate femeii
Înainte să scriu rândurile care urmează, m-am întrebat despre care film ar fi mai potrivit să vorbesc: unul clasic, consacrat sau un film recent, de interes pentru mai mulţi telespectatori... În cele din urmă, am renunţat la criteriul cronologiei.
Pentru că în „lumea reală” este 8 Martie, pentru că sărbătorim ziua femeii, m-am gândit să privesc spre lumea filmelor din acest punct de vedere. Aşa că o să vorbesc despre două filme care definesc universul feminin într-un mod complex şi complet.
All About Eve (Totul despre Eva)
Primul dintre ele este All About Eve (Totul despre Eva), o producţie din 1950, care a câştigat 6 Oscaruri şi a avut multe alte nominalizări şi premii. Filmul o prezintă pe Eve Harrington, o tânără ingenuă, care merge la toate reprezentaţiile celebrei actriţe de teatru, Margo Channing.
Ambiţioasă, cu capul pe umeri, genul de fată care spune întotdeauna ce trebuie – aşa cum se autodefineşte – Eve se apropie de Margo Channing, câştigă încrederea acesteia şi a prietenilor ei: dramaturgul Lloyd Richards, regizorul Bill Simpson (iubitul celebrei artiste din film) şi producătorul Max Fabian. Toţi o susţin pe Eve şi încearcă să o ajute însă, în cele din urmă, aceasta se dovedeşte a fi o trădătoare care, prin manipulare şi şantaj, îşi croieşte un drum în lumea teatrului.
Actriţele sunt cuceritoare: Anne Baxter în rolul Evei, „şoricelul cu pălărie”, aşa cum o descrie la începutul filmului Bette Davis, care o interpretează pe Margo Channing, femeia puternică, actriţa celebră, dar, în acelaşi timp, imatură şi capricioasă.
Dialogul te ţine cu sufletul la gură: pe parcursul a doar 5 minute, replicile ameţitoare îl fac pe telespectator să treacă printr-o multitudine de stări, prin patosul cu care sunt rostite şi semnificaţiile cu care sunt încărcate. Duioşia, sarcasmul, sinceritatea, încrederea în oameni, modestia - toate plutesc în atmosfera cabinei de teatru a lui Margo Channing atunci când aceasta o cunoaşte pe Eve.
Filmul poate fi privit din diferite perspective: ca o poveste a luptelor de culise din lumea teatrului sau ca o poveste clasică despre ambiţie şi trădare. Dar indiferent de perspectivă şi sensul pe care cineva ar încerca să i-l dea, un lucru este sigur: este o poveste despre „lumea femeilor”, despre tăria interioară a acestora, dar şi despre puterea pe care o au în societate, o lume în care bărbaţii joacă un rol secundar.
Vrând să spună totul despre Eva, scenaristul şi regizorul filmului, Joseph L. Mankiewicz ne înfăţişează o tânără care este, înainte de toate, determinată şi ambiţioasă, care pune succesul în carieră mai presus decât orice. Ea nu este actriţă doar pe scenă; am putea spune că, pentru ea, actoria e un full-time job. Atunci când o cunoaşte pe Margo Channing, joacă rolul vieţii ei: îşi inventează trecutul, părinţii, îşi rescrie iubirile doar pentru a impresiona.
Mankiewicz ne spune, deci, că Eva este, înainte de toate, Actriţa.
Todo sobre mi madre (Totul despre mama mea)
Şi acum ajungem la cel de-al doilea film despre care vroiam să vorbesc, lansat la 40 de ani după „Totul despre Eva”. Se pare că Pedro Almodovar a considerat că portretul făcut de Mankiewicz femeii era incomplet. Astfel el regizează „Todo sobre mi madre” („Totul despre mama mea”), amintindu-i acestuia că, înainte de a fi actriţă, Eva este mama domniei sale.
„Totul despre mama mea” este povestea Manuelei, o mamă singură, care locuieşte cu fiul său, Esteban, în Madrid. Acesta împlineşte 17 ani şi, cea mai mare dorinţă a sa este să îşi cunoască tatăl. Manuela promite să îi povestească totul despre el, dar nu mai apucă să o facă, deoarece Esteban, fugind după maşina în care se afla actriţa lui preferată, este lovit de o altă maşină.
În memoria fiului ei, Manuela se întoarce la Barcelona, oraşul în care rămăsese însărcinată, ca să-l găsească pe fostul său soţ şi să îi spună că are un fiu care îi poartă numele. În căutarea fostului soţ care acum se numeşte Lola, drumul Manuelei se intersectează cu destinele altor femei – Rosa (Penelope Cruz), însărcinată în 3 luni cu copilul Lolei, Agrado, un travestit care se prostituează şi veche prietenă a Manuelei şi Huma Rojo, actriţa preferată a fiului Manuelei.
Universul lui Almodovar este fascinant şi complex. Dar câteva aspecte mi-au atras atenţia referitor la modul în care îl creează.
Pentru a construi personajul Manuelei, al Mamei, Almodovar se raportează la două filme clasice care introspectează sufletul feminin: „Totul despre Eva” şi „Un tramvai numit dorinţă”.
Într-una dintre primele scene ale filmului, Manuela şi Esteban iau cina, în timp ce privesc la televizor un film vechi - „Totul despre Eva”. În timp ce vedem pe fundal scenele în care Eva păşeşte pe drumul spre succes în lumea teatrului în cabina lui Margo Channing, Esteban o întreabă pe Manuela dacă s-ar prostitua ca să îl întreţină. Aceasta îi răspunde că deja a făcut pentru el cam tot ce putea face o mamă.
Una dintre replicile-cheie ale filmului este rostită de Huma Rojo, când o interpretează pe fragila Blanche Dubois („Un tramvai numit dorinţă”): „Întotdeauna am depins de bunătatea străinilor”.
Manuela ajunge la Barcelona şi o întâlneşte pe sora Rosa, fragilă, sensibilă şi naivă. Însărcinată cu copilul travestitului Lola, Rosa nu îndrăzneşte să îi spună adevărul mamei ei. Deşi o cunoaşte pe Manuela de doar câteva zile, Rosa îi cere să o lase să se mute la ea, să o îngrijească. Îi cere să îi fie mamă.
Sosită de puţin timp în Barcelona, Manuela are nevoie de o slujbă, până îşi găseşte fostul soţ. La doar o zi după ce o întâlneşte pe actriţa Huma Rojo, aceasta din urmă îi cere să lucreze cu ea, pentru că are nevoie de cineva în care să aibă încredere.
Relaţiile dintre femeile din film se leagă spontan şi sunt salvatoare pentru fiecare dintre ele, atunci când trec prin momente cruciale.
Povestea Manuelei este fluviul care străbate întregul film şi din care pornesc să curgă celelalte poveşti. Manuela este, în primul rând, soţie şi mamă. Pentru ea, fiul său, Esteban, este motorul vieţii. Nu este nimic care să o împiedice să aibă grijă de el şi nu s-ar da înapoi de la nimic pentru el. Pornind de aici, Almodovar adaugă şi completează multe alte trăsături ale universului feminin. O să mă opresc la cele pe care le consider mai puternice şi mai importante: autenticitatea şi frumuseţea; acea autenticitate prin care le permiţi celorlalţi să facă în mod real parte din viaţa ta şi acea frumuseţe care te îndeamnă să ierţi, să uiţi ce e urât şi te îndreaptă mereu spre ce e bun.
Almodovar a dedicat filmul tuturor femeilor, în special actriţelor care au interpretat roluri de actriţe.
Desigur, filmul a câştigat un Oscar, pentru cel mai bun film străin, şi multe alte premii. Dar, după părerea mea, este un film care merită urmărit, înainte de toate, pentru că este un film despre dragoste în cele mai complexe aspecte, pentru că poţi plonja în universul remarcabil al lui Almodovar (deşi în cazul universurilor de sine stătătoare precum acesta, există riscul să nu te simţi confortabil dacă nu eşti croit pe un calapod similar) şi pentru că este un omagiu adus femeii cu grija şi delicateţea cu care numai Almodovar o poate face.
Roxana Milom
Postat de: FemeiaStie Luni, 08 Martie 2010
filme dedicate femeii, Almodovar, Todo sobre mi madre, Totul despre mama mea, All About Eve, Totul despre Eva, Penelope Cruz, Anne Baxter, Bette Davis
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Transformarea pielii cu retinal: ingredientul de 10 ori mai puternic decat retinolul
- Top 5 motive pentru care anvelopele de vara Barum sunt o alegere excelenta
- Cum sa-ti rambursezi creditul mai rapid: strategii eficiente
- Ce sa porti la o conferinta de afaceri: idei de tinute office chic
- Costul fatetelor dentare: cum poti sa iti planifici financiar pentru un zambet perfect?
