Ignatul - sarbatoare si traditie
Cea mai frumoasa si magica perioada a anului este si va ramane cea din preajma sarbatorilor de iarna.Traditiile, obiceiurile, dar mai ales amintirea de Nasterea Domnului sunt momente cu un farmec si o profunzime aparte in viata fiecarui om. Reunesc familia si descopera importanta incontestabila a acesteia.
Postul, colindele, impodobitul bradului, taierea porcului, Nasterea Mantuitorului, Mos Craciun, toate aduc in prim plan familia, dand ca exemplu primordial Sfanta Familie a pruncului Iisus, si implicit innoirea sufleteasca a omului, mai bun si mai intarit in credinta.
Sfantul Ignatie Teoforul
In ziua de 20 Decembrie se cinsteste Sfantul Ignatie Teoforul. Se presupune ca el a fost pruncul luat in brate de Insusi Mantuitorul si dat drept exemplu de smerenie ucenicilor Sai. Conform traditiei, Ignatie a fost Episcop de Antiohia si pentru ca nu s-a lepadat de credinta in Hristos a fost aruncat in cusca leilor si sfasiat de acestia. Parti din moastele lui se afla la Catedrala Episcopala din Galati, Schitul Darvari din Bucuresti si Manastirea Tismana.
Pentru romani, sarbatoarea Ignatului reprezinta ziua taierii porcului, un obicei pagan care semnifica reinnoirea anului.
Se spune ca porcul isi presimte moartea cu o noapte inainte de Ignat, viseaza cutit, sau se viseaza cu margele rosii la gat.
Femeile nu muncesc in aceasta zi, decat daca are legatura cu sacrificarea animalului. Nu torc, nu tes, nu cos, nu spala rufe etc, fiind zi de sarbatoare.
Taierea porcului la noi
De cum se lumina de ziua, iar eu, in ciuda zarvei din casa, ma cuibaream mai bine in plapuma, ai mei ieseau in batatura, pregatiti cum se cuvine, inca din ajun, sa cinsteasca Ignatul.
Nu se incepea treaba pana nu isi facea aparitia bunicul Gheorghe. El venea cu un cutit bun pentru sacrificarea porcului si cu parlitoarea. Il insotea unchiul Constantin, frate al tatei, plin de voie buna. Erau cu totii galagios de veseli.
Cu chef si energie purcedeau la ritualul taierii bietului Ghita.
Ca prin vis ii auzeam si stiam ce se petrece. Guita porcul de cateva ori, de ne si speriam cate o data. Mama ne aducea de mancare si ne pregatea sa iesim si noi in frig si in zapada. Bunicul injunghia porcul, iar tata si unchiul il tineau, tot el il parlea, iar ceilalti il spalau. Il asezau cu capul spre rasarit si ii crestau fruntea in forma de cruce.
Asa a fost din mosi-stramosi la noi.
Cat era porcul cald il acoperau cu o patura, iar noi, copiii, ne urcam in spinarea lui chiuind. Cei mari sorbeau o inghititura de tuica fiarta cu piper si leustean, si isi reluau activitatea.
Mancam sorici proaspat in zorii acelei zile si ajutam si noi dupa puteri la ce era nevoie.
Asa petreceam Ignatul cand eram copil si trebuie sa recunosc ca nu s-au schimbat prea multe. Sa dea Dumnezeu sanatate si viata lunga bunicilor si parintilor nostri ca sa avem timp sa invatam de la ei rosturile toate, sa le putem duce si noi mai departe si la randul nostru, sa predam faclia aprinsa a credintei si traditiei noastre generetiilor viitoare!
Sarbatori fericite!
Postat de: Raluca-Burcea Miercuri, 21 Decembrie 2011
obiceiuri de sarbatori
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cele mai elegante ceasuri de dama in 2025: modele care cuceresc scena fashion
- Contraindicatiile RMN: cand si de ce nu este indicat
- Cele mai frumoase plaje din Aruba: unde sa te relaxezi pe nisipul alb
- Curatarea pardoselilor din gresie, lemn si beton: ce detergent folosesti?
- Procedurile legale pentru import/export folosind containere maritime
