Inghetata - „povestea” celui mai apreciat desert al verii (I)
Cum vara este in toi, fiecare dintre noi incearca sa gaseasca cele mai eficiente modalitati de a se racori si de a patrunde, putin cate putin, in atmosfera tihnita a zilelor de vacanta.
Una dintre cele mai la indemana „retete” de „imblanzire” a zilelor caniculare este consumarea unei inghetate. Indiferent de consistenta si de aroma, degustarea acestui desert ne binedispune, chiar si pentru simplul fapt ca ne aminteste de perioada copilariei.
Astazi, a servi o inghetata este un gest cat se poate de firesc, dar, in trecut, atat prepararea, cat si accesul la acest desert erau procese destul de complicate.
In urmatoarele sectiuni va invit sa cunoasteti povestea milenara a inghetatei, pentru a afla cum a evoluat si cum si-a castigat popularitatea unul dintre cele mai cunoscute deserturi.
I. ”Stramosii” inghetatei din zilele noastre
Prima atestare documentara a unui produs obtinut din apa inghetata si bucati de fructe, similar inghetatei, dateaza din perioada Imperiului Chinez (de acum aproximativ 4000 de ani). Datorita acesteia aflam ca in vremea imparatului Tang a fost creat un nou fel de mancare, bazat pe apa inghetata (provenita din blocurile de gheata din munti), sare si cubulete de fructe. Uneori, alaturi de aceste ingrediente se adaugau lapte, boabe de orez si diverse mirodenii. Toate acestea erau puse apoi in recipiente si transportate in locurile unde era zapada.
Ulterior, persanii au conceput variante de desert, asemanatoare produselor derivate din inghetata din prezent. Spre exemplu, cele mai cunoscute erau „sharbat-ul” (compus din sirop de fructe inghetat) si „faludeh” (un amestec obtinut din cuburi de gheata, apa de trandafiri, sofran si fidea). Aceste „retete” au ajuns si in Europa datorita rutelor comerciale de atunci, care plecau din Orientul indepartat si ajungeau pana la Roma.
Inca din secolul al VIII-lea (e. n.), arabii ajunsi in Sicilia au adus cu ei o noua „specialitate”, ce consta intr-un mix de apa inghetata, suc de citrice, boabe de cafea si fructe.
Tot pe teritoriul Italiei (in secolul al XVI-lea) a fost creat primul „gelato”, preparat din suc de fructe, apa inghetata, smantana si oua. Acest desert s-a raspandit ulterior si in alte state europene. Primul a fost Franta, in contextul casatoriei dintre Caterina de Medici si ducele d’Orléans (viitorul rege Henry al II-lea al Frantei).
II. Inghetata din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea - un desert exclusivist
Inca din anul 1660, la una dintre cele mai cunoscute cafenele din Paris, „Café Procope” (destinata elitelor), un bucatar sicilian a preparat prima inghetata, compusa din lapte, oua, unt, smantana si apa inghetata.
In 1672, regele Angliei a organizat un mare banchet, la care s-a servit pentru prima data inghetata (preparata tot cu apa inghetata, lapte si smantana). Noua specialitate a ajuns rapid si in Lumea Noua, mai exact pe actualul teritoriu al SUA.
In anul 1744, englezii ajunsi in Maryland serveau vara un desert facut din lapte, apa inghetata si capsuni. Tot aici a fost deschis si primul magazin in care se gasea un asemenea produs, ce a inceput sa fie creat pe scara tot mai larga si pastrat in niste recipiente speciale.
Asa cum se poate observa, inghetata nu era un desert accesibil marii mase a populatiei. Numai capetele incoronate si aristocratii isi permiteau sa apeleze la persoane care, pe timpul iernii, sa adune si sa pastreze (in incaperi speciale) gheata, folosita ulterior in anotimpul cald. Totodata, fructele, condimentele si zaharul rafinat erau scumpe. Nu in ultimul rand, intreg procesul de obtinere al inghetatei era unul costisitor, care necesita uneori si o jumatate de zi. Practic, bucatile de gheata erau zdrobite, particulele rezultate erau amestecate manual (cu o lingura), iar adaosul de lapte, smantana si alte ingrediente se facea ulterior.
III. Cresterea accesului oamenilor de rand la deliciosul desert - rezultat al „inventiilor” secolului al XIX-lea
Incepand cu anul 1800, noile tehnologii, dar si pretul mai scazut al zaharului si a mirodeniilor, au stimulat producerea unor cantitati mai insemnate de inghetata. Prin urmare, s-a inregistrat si o crestere a consumului de inghetata in randul populatiei.
Inca din anul 1807, cafenelele pariziene au devenit locuri in care sa servesti o inghetata era un lucru cat se poate de banal. Spre exemplu, cafeneaua „Frascati” era cea cea mai cunoscuta in acest sens.
Peste ocean, in 1843, Nancy M. Johnson a fabricat primul dispozitiv de mixare mai rapida a ingredientelor din care era produsa inghetata. Acesta era actionat manual, dar, intr-un interval de aproximativ 45 de minute, permitea obtinerea unui amestec apropiat de inghetata zilelor noastre.
Mai tarziu, spre jumatatea secolului, a inceput productia de masa a inghetatei cu lapte, iar catre anul 1890 s-a trecut la procesul de „racire industriala” (in cadrul unor fabrici specializate) a ingredientelor din componenta inghetatei.
Abia la inceputul secolului urmator au fost produse primele cornete in care se servea inghetata, au fost descoperite noi retete si arome. Totodata, secolul al XX-lea este cel in care consumul de inghetata atinge apogeul in randul maselor, devenind astfel unul dintre cele mai adorate deserturi. Dar despre toate acestea vom vorbi in urmatoarele sectiuni dedicate inghetatei.
Cititi si despre Cine a inventat primul cornet de inghetata.
Postat de: Alina-Nedelcu Luni, 25 Iulie 2011
istoria-inghetatei, servire-inghetata, reteta-inghetata, cine a inventat inghetata
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Lista celor mai eficiente plante medicinale in tratarea metroragiei
- La plaja alaturi de copii - ce trebuie sa avem cu noi in geanta
- Importanta unui control regulat al vederii pentru imbunatatirea sanatatii ochilor
- Cum poate fi diagnosticata narcolepsia ("boala somnului")?
- Pesto de leurda: Reteta perfecta pentru un pranz rapid
