Casa bunicilor, atunci si acum
_Casa_Radaseni_.jpg "Ceremonia ceaiului din Japonia (I)")
Fac parte din generatia care si-a petrecut o mare parte a copilariei la bunici. Bunicii de la tara, cei la care ajungeai in cateva zeci de minute cu autobuzul sau trenul, uneori amandoua. Care locuiau la sat si care se bucurau pana la lacrimi ori de cate ori ne vedeau.
Cu ochii de copil vedeam curtea mare si povesteam copiilor de la bloc ca aceasta este pana in capatul celalalt de strada. Vedeam casa facuta din lemn si lut cea mai imensa structura, cat doua apartamente de la oras. Prispa cu veranda era echivalentul balconului mic de la bloc, de la care puteai sa vezi la celalalt vecin, insa prispa cu veranda era cat casa de lunga, deci cele doua apartamente in lungime.
Casa bunicii era simpla. Fiecare perete pastra mandru o cuvertura tesuta de bunica insasi, cu pui de flori. Nu-mi amintesc ca bunica sa fi avut decoratii de la oras, tablourile nu existau, in locul lor erau pastrate icoane bizantine date din familie in familie. Fiecare camera avea cateva la numar.
Bucataria era camera de zi si camera de noapte a bunicii, acolo isi ducea traiul, in cativa pereti varuiti in bleu, care pastrau vesnic mirosul mancarii traditionale.
Avan - soba era centrala, iar noi stiam ca atunci cand e fierbinte bunica bucatareste, in timp ce merele cu scortisoara se coceau in rola.
Anii au trecut peste casa din copilarie, asa cu au trecut si peste bunica. Amprenta si-au lasat-o la colturi unde unchiul a izolat-o si i-a pus un acoperis nou. Caldura se pastreaza mai mult, dar nu mai poate auzi din casa pasarile cantand. Alte piese de mobilier dau un aer bucatariei ca fiind una decupata din povesti diferite. Frigiderul are coltul lui in hol, iar aragazul e acolo langa plita care a crescut generatii fara a fi schimbata.
Florile si iarba din curte aduceau usor cu o descriere a raiului, acum nu stiu daca si acolo s-a facut alee din pavele, si o alee betonata pentru masina.
Labus si fetele (gainele) nu mai umbla libere prin curte, fiecare are tarcul lor, doar pisica e cea care fuge, de teama sa nu fie pusa intr-un tarc si ea. Bunica o vede uneori trista pentru ca nu mai are nici o vanatoare de soricei in pod, fiindca nu mai sunt depositati sacii cu porumb acolo sus.
Evolutia gospodariei si managementul ei s-au schimbat de la un deceniu la altul. Bunica poate marturisi cu o sinceritate naiva ca fiecare loc din curte a fost suferit schimbari mai multe in ultimii douazeci de ani decat in cei patruzeci dinainte, care a crescut doua generatii de oameni, cu ajutorul unei micro ferme.
Importanta lucrarii pamantului o stiu mai bine batranii nostri, noi vom sti doar ceea cea am experimentat in copilarie alaturi de invatatorii nostri coplesiti de treburile gospodariei.
Postat de: Cristina-Nechita Miercuri, 14 August 2019
casa bunicilor, amintiri din copilariei, reintoarcere la trecut, amintiri, traditie, locuinta, amenajare
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Transformarea pielii cu retinal: ingredientul de 10 ori mai puternic decat retinolul
- Top 5 motive pentru care anvelopele de vara Barum sunt o alegere excelenta
- Cum sa-ti rambursezi creditul mai rapid: strategii eficiente
- Ce sa porti la o conferinta de afaceri: idei de tinute office chic
- Costul fatetelor dentare: cum poti sa iti planifici financiar pentru un zambet perfect?
