Stefan Hepites (1851-1922)
Au trecut peste 150 de ani de la nasterea uneia dintre cele mai de seama personalitati ale lumii stiintifice nationale si internationale: Stefan C. Hepites. Contributia sa la dezvoltarea metrologiei, meteorologiei, astronomiei si seismologiei nu s-a limitat la cercetarile si lucrarile publicate, cat si la fondarea si organizarea pe baze moderne a institutiilor aferente.
Stefan C. Hepites s-a născut la 5/17 februarie 1851 la Brăila, ca fiu al farmacistului Constantin Hepites, proprietar al farmaciei "Aqvila Romana"- autorizata in materie de analize chimice si chimico-legale si autor al primei farmacope din Romania. Cu toate acestea, Stefan C. Hepites nu a continuat traditia tatalui, fiind atras inca din liceu de stiintele exacte. A inceput scoala în oraşul natal si a continuat-o la gimnaziul "Matei Basarab". In 1865 a intrat la Scoala Militara din Bucureşti, pe care a terminat-o ca şef de promoţie în 1869. În urma rezultatelor remarcabile obţinute în ţară, a fost trimis să-şi continue studiile la o altă şcoală militară, de data aceasta la Bruxelles. Aici a studiat, până în anul 1873, nu numai cursuri de specialitate, ci şi matematica şi fizica. Tot aici a mai urmat, timp de doi ani cursurile Şcolii Politehnice. La toate examenele s-a calificat printre primii, dovedind o serioasă pregătire ştiinţifică, dar şi o cultură generală deosebită. A obtinut titlul de doctor in stiinte fizice si matematice renuntand la cariera militara. La Bruxelles, şi anume la Observatorul Regal al Belgiei, a avut pentru prima oară prilejul să înţeleagă şi să îndrăgească astronomia.
Reintors in tara in 1875 a fost numit inginer al portului Braila, unde s-a ocupat de constructia cheiurilor acestui important centru de navigatie si comert.
In 1877 a luat parte la Razboiul pentru Independenta, ca locotenent de artilerie, comandand batalionul de coasta, care a participat la luptele pentru cucerirea Rahovei.
Intors din razboi, a infiintat in Braila impreuna cu sotia sa prima statie meteorologica pentru care face singur toate masurarile meteorologie. Pasiunea pentru meteorologie a fost transmisa si fratelui sau Alexandru, care a infiintat o statie similara la Galati.
La numai 29 de ani, Academia Română l-a ales membru corespondent. Chiar în anul următor a instalat încă 11 staţiuni meteorologice. Apoi a fost numit inginer la Serviciul Hidraulic al Ministerului Lucrărilor Publice, profesor de fizică la Şcoala Militară de Artilerie, profesor la Şcoala de Silvicultură, inspector general al Domeniilor Statului.
In anul 1880 a publicat primele lucrari in domeniul astronomiei: "Scânteierea stelelor" si "Instrumente pentru măsurarea radiaţiunii solare în diferitele Observatorii", urmate in 1881 de "Cometele în 1881" si "Bolidul din seara de 25 august 1881".
In 1883 a fost numit membru al Comitetului pentru Generalizarea Aplicarii Sistemului Metric de Unitati de Masura in Romania, iar in 1884 a primit sarcina de a infiinta un serviciu de meteorologie si a pus bazele Organizatiei Mondiale a Meteorologiei (WMO). Prima realizare remarcabilă a acestui institut este binecunoscuta serie a Analelor de meteorologie. Paralel cu activitatea meteorologica a inceput sa se preocupe de activitatea metrologica, intrucat era interesat sa obtina rezultate cat mai precise in masurari, indeosebi in cele legate de masurarea temperaturii.
In 1889 a fost infiintat Serviciul Central de Masuri si Greutati, iar directorul acestui Serviciu a fost numit Stefan C. Hepites. Tot in acest an, Stefan C. Hepites a reprezentat Romania la prima Conferinta Generala de Masuri si Greutati. Scopul principal era aprobarea prototipurilor internationale ale metrului si kilogramului si repartizarea prototipurilor nationale prin tragere la sorti statelor care le-au solicitat.
In anii urmatori Hepites a facut eforturi sustinute pentru achizitionarea prototipurilor nationale pentru masa si lungime si a mijloacelor de masurare etalon in domeniul temperaturii. Astfel in 1891 Romaniei i s-a repartizat, de catre Biroului International de Masuri si Greutati, Kilogramul prototip national nr.2, care a fost adus la Bucuresti de catre Stefan C. Hepites. Tot atunci, s-au adus si doua termometre normale. La 31 august 1893 s-a tras la sorti metrul-etalon, din platina iridiata cu sectiunea in forma de X. Metrii disponibili erau in numar de trei avand numerele 6, 10 si 17; in urma tragerii la sorti a fost desemnat pentru tara noastra cel care purta numarul 6. Acest metru a fost receptionat si adus in tara la Institutul Metrologic de pe soseaua Filaret.
Achizitiile sale nu s-au oprit aici. In 1894 a procurat o lunetă meridiană şi una ecuatorială, Bardou, cu obiectivul de 108 mm. Acestora le-au fost anexate o pendulă Fénon de timp sideral, un cronometru sideral Dent şi un altul de timp mijlociu Fénon. Difuzarea era asigurată prin legăturile telefonice realizate cu ajutorul C.F.R. (prin gara Filaret) şi P.T.T. (prin telegraful central).
In anii urmatori Stefan C. Hepites a continuat sa diversifice activitatea Serviciului de Meteorologie infiintand Serviciul Macroseismic.
In anul 1894, datorita deosebitelor sale merite de "om de stiinta metrolog", Stefan C. Hepites a fost ales membru al Comitetului International de Masuri si Greutati (CIPM), in care a fost desemnat Secretar Ad-interim al CIPM in 1918, iar in 1920 a fost ales definitiv in aceasta functie, pe care a onorat-o pana la sfarsitul vietii.
In anul 1895 a infiintat prima staţie seismică pe dealul Filaret. Acest serviciu a publicat anual "Registrul de cutremure" şi a elaborat prima listă a vechilor seisme înregistrate pe pământ românesc. În 1896, el a construit şi un pavilion de magnetism terestru si Serviciul orei exacte.
A continuat sa publice lucrari in domeniul astronomiei si meteorologiei: "Îndreptarea Calendarului din punctul de vedere economic", "Despre Calendar", "Durata de strălucire a Soarelui la Bucureşti" si “Schimbatu-sa clima…”. Cea mai importantă lucrare: "O primă încercare asupra lucrărilor astronomice din România până la finele Secolului al XIX" a fost publicată în 1902, in Analele Academiei Române.
Neobosita sa activitate a fost recompensata atat prin alegerea sa in 1902 ca membru al Academiei Romane, cat si prin premierea Serviciului Meteorologic Roman - al carui director era - cu medalia de argint si diploma de onoare la Expozitia Internationala de la Paris, din 1900.
In 1915 la initiativa sa a inceput sondarea sistematica a atmosferei cu baloane pilot ale statiilor meteorologice militare si s-a constituit Institutul Meteorologic Central (I.M.C), in cadrul Ministerului Agriculturii si Domeniilor, prin despartire de Observatorul Astronomic (1920)
Stefan C. Hepites s-a stins din viata la varsta de 72 de ani, la 15 septembrie 1922.
Viata si activitatea lui Stefan C. Hepites sunt un exemplu de daruire pentru integrarea stiintei romanesti in demersul european. Locul lui in stiinta romana este dat atat de valoarea lucrarilor sale stiintifice, dar mai ales de rolul sau de ctitor al institutiilor care au creat cadrul propice dezvoltarii ulterioare a metrologiei, meteorologiei, seismologiei si astronomiei in Romania.
Nicoleta Cristina Curelea
Postat de: FemeiaStie Marți, 09 Martie 2010
Stefan C. Hepites, metrologie, meteorologie, astronomie, seismologie
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Transformarea pielii cu retinal: ingredientul de 10 ori mai puternic decat retinolul
- Top 5 motive pentru care anvelopele de vara Barum sunt o alegere excelenta
- Cum sa-ti rambursezi creditul mai rapid: strategii eficiente
- Ce sa porti la o conferinta de afaceri: idei de tinute office chic
- Costul fatetelor dentare: cum poti sa iti planifici financiar pentru un zambet perfect?
