Cum aratam in realitate?
Rar mi se intampla sa nu adorm in prima jumatate de ora atunci cand urmaresc un film. Ca sa ajung sa-l vad pana la capat, trebuie sa fie un subiect captivant si un joc al actorilor care sa fie intocmai mesajului transmis de film si sa-mi mentina curiozitatea pe toata durata lui. Zilele trecute am vazut filmul Café de flore, pe care il recomand cu toata caldura. Este genul de film pe care nu il vezi foarte des, dar pe care il tii minte.
Sinopsis
Actiunea se desfasoara in Parisul anilor ’69, unde o coafeza incearca sa-l faca pe copilul ei, bolnav de sindromul Down, sa inteleaga realitatea si sa traiasca in ea dupa puterile lui, iar de cealalta parte DJ-ul Antoine Godin se indragosteste de Rose, cu toate ca sentimentele pentru Carole, mama fiicelor lui inca persistau. Ma voi opri asupra primei parti. Jacqueline, tanara mama l-a invatat pe baiat sa raspunda rautatilor din jur prin cuvinte. In fiecare zi, la aceasi ora, mama se ducea sa-si ia baiatul de la scoala. Intr-una din zile, acesta avusese o altercatie cu un coleg, in vazul celorlalti copii. Mama a ajuns exact cand cearta era in toi. Cand aceasta a luat sfarsit, fiind de fata foarte multi copii, s-a prefacut ca il dojeneste, dar de fapt il felicita pentru ceea ce a facut.
Oare cati dintre noi nu procedam la fel in cotidianul nostru? Cati facem lucrurile asa cum am dori, cati ne comportam si cati avem curajul sa fim asa cum ne-am simti mai bine? Dar noi mereu ne gandim la lume. Si cand avem intrebarea “de ce”, raspundem simplu pentru ca “asa trebuie”. Cum aratam de fapt in realitate? Cat de diferita este realitatea noastra de a lor? Oare cand vom invata sa traim mai mult pentru noi decat pentru altii? Sa ne gandim la noi, inainte de a ne gandi la parerea trecatoare si neavizata a celui de langa cu privire la viata noastra.
Nici noi nu suntem departe de ceea ce face si de modul in care alege sa faca lucrurile tanara mama din filmul mai sus precizat. Cu totii avem metodelele noastre de a face fata realitatii, de a ne adapta, de a invata sa supravietuim alaturi de ei. Sa supravietuim mai mult decat sa traim. Suntem singurii vinovati pentru ca nu avem curajul sa infruntam o lume careia ii suntem indiferenti…si egali. Mergem dupa placul societatii pentru ca este mai important sa avem o aparenta decat o esenta; pentru ca am fi aratati cu degetul daca am indrazni sa deranjam societatea si… statul ei pe loc. Sunt convinsa ca multora vi s-a intamplat ca parerea pe care o aveti despre voi sa nu coincida cu alte pareri emise, ba chiar fiind mult diferite! Si, inevitabil, urmeaza intrebarea: oare cum sunt eu in realitate? Asa cum ma cunosc eu sau asa cum ma vede lumea de afara prin ceea ce ii transmit, dandu-i atat cat vreau sa afle? Dar lumii de afara mereu ii scapa cate ceva. Pentru ca ochii nu-i mai sunt curiosi si pasii ii sunt prea grabiti; si vede totul asa cum pare. Suntem deja prea multi si toti suntem la fel.
Un articol de: Cristina Chende
Postat de: Redactor-Colaborator Luni, 12 Noiembrie 2012
sfaturi
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cele mai elegante ceasuri de dama in 2025: modele care cuceresc scena fashion
- Contraindicatiile RMN: cand si de ce nu este indicat
- Cele mai frumoase plaje din Aruba: unde sa te relaxezi pe nisipul alb
- Curatarea pardoselilor din gresie, lemn si beton: ce detergent folosesti?
- Procedurile legale pentru import/export folosind containere maritime
