Nu sunt o mama buna
Ce inseamna de fapt o mama buna?
O persoana care isi hraneste copilul de cele 5 ori pe zi (vorbim de piciumani pana la 2 ani) si-i face baie zilnic?
O persoana care isi face timp pentru duce copilul in parculet?
O persoana care se coboara la mintea copilului si-l invata sa se joace, sa comunice cu ceilalti?
O persoana care stie sa ofere iubire neconditionata?
Poate cineva care detine toate aceste atribute.
Sa extindem subiectul: poate considerati ca doar o persoana care da copilului mancare sanatoasa este o mama buna sau una care il schimba de 10 ori pe zi.
Eu nu reusesc sa fiu o mama buna. Nu-i fac baie copilului zilnic (dar il spal neaparat pe maini si pe la pisecios), nu-i servesc doar mancare sanatoasa - mai mananca si biscuiti sau pufuleti pe afara, uneori chiar o bucatica de corn de la patiseria din colt, nu-i spun copilului ca nu are voie sa se joace cu mainile in nisip, nu-i refuz o plimbare in directia dorita de el, chiar daca este tarziu.
Mai fac si altele lucruri rele: se spune ca este bine sa pupi copilul doar atunci cand doarme, dar mie imi place sa-i arat cat il iubesc, asa ca il imbratisez si il pup adesea.
Ce destest cel mai tare la mine este faptul ca atunci cand ma scoate din sarite ma rastesc, iar lucrul este fara folos, face si mai urat. Astfel ca n-am decat sa ma linistesc si sa preiau controlul cautand o iesire justa sau pacalicioasa din situatia fara iesire.
Multi ma condamna pentru faptul ca imi las omuletul sa aleaga cu ce se imbraca sau ce mananca, insa uneori acesta ma uimeste prin deciziile sale! Desi face cu mine babitura, cere de mancare ciorbica la pranz, nu prajiturica, pe aceea o servim mai tarziu!
Eeee...la locul de joaca e cam belea. Uneori se joaca frumos la nisip, dupa 20 de minute are manutele negre pana la cot si nisip chiar si prin par. Dar nu te suceste ca vrea in fiecare leagan cateva secunde apoi cere imperativ diot. Apoi urmeaza circul de la plecare. Nu vrea sa plece si pace! Explicatii, rugaminti si promisiuni il dezlipesc cu greu de acolo! Dar care copil pleaca bucuros din acel taram al bucuriei? Intre noi fie vorba am fost si noi odata mici, chiar daca uneori nu recunoastem.
Cu socializarea nu stam totusi rau. Vorbeste si vorbeste, si iar vorbeste. Toti sunt incantati. Vorbeste cu oameni, caini si pisici; le explica si le arata ce a mai facut: o bubica sau ca primit o jucarie noua. Dar si aici fac greseli:oamenii ma cearta ca o las sa puna mana pe animale.
Sunt teribil de multumita cand trece ziua si constat ca am reusit sa fac in mare parte ceea ce are neaparata nevoie cel mic, iar acesta e mancat, spalat, plimbat si cazut la datorie.
Cand ingerasul doarme, e atat de ciudat de linste incat mi-e greu sa inteleg ca programul s-a incheiat in sfarsit si am supravietuit onorabil si zilei acesteia, fara daune majore (doar cateva julituri la genunchi).
Si totusi... Seara, cand pun capul pe pat, iar copilul doarme linistit, ajung sa consider ca sunt o mama suficient de buna. Nimeni altcineva nu ar incerca atat de mult sa faca lucrurile bine pentru puiul meu!
Un articol de: Doruta Dumitru
Postat de: Redactor-Colaborator Luni, 11 Septembrie 2017
despre mame, experiente de mame
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Mituri frecvente despre rinoplastie si adevarul din spatele lor
- Cum sa alegi cel mai bun parfum cu feromoni? 3 recomandari
- De ce sa alegi transferul privat pentru calatoriile catre aeroport?
- Cum sa incorporezi laptele si lactatele in rutina ta de fitness
- Cum ajuta Bonengem in ameliorarea durerilor musculare si articulare