De ce sa te joci cu copilul tau?
Programul nu mai permite parintilor atat de mult timp de joaca impreuna cu cei mici, insa este esential ca in putinul timp liber sa ne axam pe jocurile importante care sa il distreze si sa il educe deopotriva. Iar cele de creativitate se pot desfasura si in casa, si in masina in drum spre o destinatie si la petrecerile pentru copii.
Iata cateva dintre ele pe care sa le incerci de maine ori de cate ori timpul este scurt sau nu sunteti pe terenul de joaca propriu-zis.
Micul Napoelon
Micul Napoleon este un exercitiu deopotriva de oratorie si atentie, concentrare, gandire rapida, practic toate celelalte atribuite pe care incercam sa le dezvoltam la copilul nostru. Regula este simpla. Roaga-l pe cel mic sa isi aminteasca o poezie, pe cea preferata (atat cat isi aminteste din ea) si sugereaza-i sa o recite in timp ce aduna cuburile si jucariile din spatiul de joaca, in timp ce se joaca sau construieste din leggo, in timpul exercitiilor de miscare sau orei de sport. Urmarim ca el sa faca in joaca, fara efort, mai multe actiuni concomitent si pe toate cat mai corect. Dar in primul rand urmarim aceeasi cursivitate si coerenta a vorbirii neintrerupta de celalalte actvitati.
Compozitie
Copilului i se vor oferi cateva cuvinte – de obicei nu mai mult de cinci – pe care el fie le va lega intr-o fraza (realizata rapid, spontan) fie le va folosi intr-o scurta povestioara pe care o va „inventa” pe moment. Ne intereseaza ideea, cum leaga cuvintele si ce sens le da, in ce lume le introduce. Vizam creativitatea si imaginatia. Ofera-i aceleasi cuvinte de mai multe ori la rand - in zile dierite - pentru a-l determina sa gaseasca mereu „jocuri” noi, folosindu-se de „jucariile vechi”.
Toate rezultatele dorite, cumulate, nu reprezinta decat educarea sanatoasa a psihicului si dezvoltarea armonioasa a personalitatii viitorului tanar si adult. Atentia, concentrarea, imaginatia, ceativitatea, miscarea, capacitatea de a improviza, spontaneitatea, gandirea analitica, veridicitatea, oratoria, sporirea capacitatii de a asculta, rabdarea si comunicarea corecta vin in actorie ca niste elemente fara de care nu poti intelege un text, nu poti intelege ce ti se transmite, nu il poti, bineinteles, transmite la randul tau, nu poti avea rabdare cu partenerul, nu reusesti sa stabilesti comunicarea, sa creezi, sa iti imaginezi, sa te adaptezi, sa transmiti, sa realizezi actul artistic. Si care, descoperi in final ca te-au educat fara efort dublu, si ca om. Ti-au conturat personalitatea, ti-au oferit in plus spiritualitate, un mod de gandire diferit de al celorlalti, o sensibilitate aparte. Iar adaptate la nivelul copiilor, aceste jocuri dezvolta caractere frumoase, personalitati armonioase si lupta cu efort minim si multa bucurie impotriva autismului, ADHD-ului, afaziei, timiditatii, lipsei de atentiei sprijinind ascultarea si socializarea atat de importanta in prevenirea agresivitatii sau sindromului antisocial\borderline care conduce treptat la ruperea relatiilor cu ceilalti si la imposibilitatea de a lega si a mentine relatii noi, de a-i intelege pe ceilalti sau de a se face inteles. Si bineinteles consolideaza, prin tehnicile si energia aportata si obligatoriu impartasita, impartita cu „partenerul de joaca”, relatia copilului cu parintele, bazata pe incredere, incurajare si sustinere. Niciodata nu putem sti cum, bucuria acestor exercitii va da nastere dorintei de a urma, mai tarziu, cursuri de specialitate, de a lua contact cu scena si a impartasi sentimente frumoase unei sali intregi de teatru.
In orice mediu scolar, trimiterea „la colt”, lovitul cu rigla peste palme si alte metode deja celebre de „disciplinare” si „ pedepsire” a copilului, sunt doar metode invechite practicate de cadre didactice care nu au depasit inca vechile tipare, nu au manifestat interes pentru noile cursuri de formare contemporana in educarea copilului si care inca mai considera ca un copil va fi mai respectuos, va vorbi mai putin si va deranja mai putin daca va fi pedepsit. Insa lucrurile nu mai stau asa astazi, iar copilului trebuie sa ii vorbim cu maturitate argumentandu-i atunci cand ii spunem ”nu e bine sa faci asa”. Iar argumentul nu trebuie sa fie ”pentru ca nu e frumos”, ci o motivatie reala pentru care „nu e frumos”, din care cel mic sa inteleaga ce nu este in regula cu actiunile sale. Inca exista copii care sunt pedepsiti pentru ca ”au indraznit sa vorbeasca” in ora, „au indraznit” sa raspunda colegului care a cerut un creion sau sa puna intrebari la finalul explicatiei cadrului didactic care ii reteaza curiozitatea prin clasica replica ”stai cuminte, nu mai intreba daca n-ai fost atent" sau mai rau, nestiind ce sa ii raspunda copilului, adultul alege sa ii spuna ”tu invata asa cum am spus eu, nu conteaza de ce, tu trebuie sa stii atat”. La fel, exista medii in care copiilor li se impune cu ce sa se joace (din cauza comoditatii cadrului didactic) pentru a evita socializarea cu ceilalti - deci galagia, deranjul si implicit...comunicarea.
Probleme sunt multiple, insa copilul are dreptul, intr-o maniera politicoasa, sa se exprime, sa intrebe, sa ceara explicatii, sa afle ceea ce il intereseaza si ce nu intelege. Are dreptul sa experimenteze si sa se indrepte cu incredere catre ceea ce ii place primind sustinere si nu pedepse pentru interesul si deschiderea sa.
Fragment din cartea "Dezvoltarea copilului prin jocuri si exercitii de actorie", de Sorina Corneanu
Postat de: Sorina-Corneanu Luni, 22 Iunie 2015
jocuri copii, jocuri inteligente
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Transformarea pielii cu retinal: ingredientul de 10 ori mai puternic decat retinolul
- Top 5 motive pentru care anvelopele de vara Barum sunt o alegere excelenta
- Cum sa-ti rambursezi creditul mai rapid: strategii eficiente
- Ce sa porti la o conferinta de afaceri: idei de tinute office chic
- Costul fatetelor dentare: cum poti sa iti planifici financiar pentru un zambet perfect?
