Piscotel si lectia lui de bunatate
Candva, de mult, intr-o zi de primavara timpurie, cand soarele zambea strengar pe cer, caldura invada inimile oamenilor, prevestind parca venirea pe lume a lui Piscotel, un baietel firav, micut, cum ii zicea si numele, cu ochii mari si albastri precum cerul.
Cei mai incantati de aparitia acestuia erau bunicii, care asteptau cu nerabdare acest moment. Visau de mult la un nepotel caruia sa ii poata oferi toata dragostea si afectiunea, toate invataturile dobandite de ei intr-o viata, sa il poata forma ca om pentru a se mandri cu el mai tarziu.
Trecura anii si Piscotel, pe masura ce crestea, se dovedise a fi visul implinit al batranilor: ii ajuta la treburile casei, invata foarte bine la scoala si era foarte respectuos cu cei din jur. Fusese invatat ca tot binele pe care il va face ii va fi de folos candva. Inca de prin clasa a doua, pentru a-l invata sa se descurce in viata, bunica a inceput sa il trimita singur dupa de-ale gurii. Nu cumpara el cine stie ce...pentru inceput trebuia sa ia cate o paine pe zi, insa niciodata aceasta nu ii dadea o suma fixa. Baietelul, insa, aducea intotdeauna restul corect, spre bucuria bunicilor si a sa; stia prea bine ca banutii ramasi erau pusi de catre acestia intr-o cutiuta speciala, confectionata de catre bunicul sau, care avea rol de pusculita.
Intr-o zi, insa, venind de la scoala, dupa ce isi saluta bunicii si ii imbratisa cu foc, bunica il trimise ca de obicei, dupa paine. Ii fagaduise ca la intoarcere va primi prajitura lui preferata, cu mure si ciocolata. Acest gand il facuse foarte fericit pe Piscotel si porni indata la drum. Iesind pe poarta, se intalni cu un prieten, pe care cei din sat il alintau Mogaldeata pentru ca era micut si strengar. Il saluta voios din mers:
- Buna Mogaldeata!
- Salut Piscotel! raspunse acesta. Dar, unde mergi asa grabit?
- M-a trimis bunica dupa paine si vreau sa ma intorc cat mai repede deoarece acasa ma asteapta o minunatie de prajitura, cu mure si ciocolata.
- Mure si ciocolata?hmmm....
Se putea citi in ochii lui Mogaldeata pofta, cand, deodata, Piscotel ii adresa invitatia de a veni pe la el la joaca, pentru a imparti cu acesta prajitura.
- S-a facut! Ii raspunse fara sa ezite Mogaldeata. Insa acum te voi insoti si eu la cumparaturi. Si eu trebuie sa cumpar paine.
Pornira impreuna spre piata care se afla in capatul ulitei. La un moment dat, pe la jumatatea drumului, privirea lui Piscotel ramase blocata pe partea cealalta, acolo unde la umbra unui copac, se alfa o fetita care plangea. Fugise indata la aceasta pentru a o linisti.
- Ce faci aici fetita mica? o intreba Piscotel, care era cu numai cativa ani mai mare decat ea...
Fetita, insa, plangea in hohote si nu ii putea raspunde.
- Cum te cheama, fetita mica?
- Ma-run-ti-ca, raspunse ea printre hohotele de plans.
- Si de ce plangi? Nu cumva ai pierdut drumul spre casa? Sau te-a suparat cineva? Haide, spune-mi...o ruga Piscotel.
In acest timp, Mogaldeata isi pierduse rabdarea. Vroia neaparat sa ajunga la piata sa cumpere painea si sa isi ia o inghetata maaareee...
- Hai Piscotel! Las’ ca-i trece! zise el.
Intre timp, fetita de numai cinci ani, ii spuse ca singura ei familie era bunicul ei si acesta incetase acum din viata, asadar ea ramasese a nimanui. Arata ca un copil neingrijit, plina de praf si cu rochita murdara, iar lui Piscotel i se facuse mila de ea.
- Asteapta, numaidecat! ii spuse el si fugi cu Mogaldeata la piata.
De acolo, cei doi cumparara paine, Mogaldeata isi lua o inghetata pe care o manca la intoarcere, iar Piscotel, din banii ramasi, ii cumpara fetitei o vata de zahar si i-o darui la intoarcere.Mogaldeata nu ii putea intelege comportamentul...
Vazand surpriza lui Piscotel, chipul Marunticai se lumina si bucuria se asternu in inima ei. Nu se mai simtea atat de singura...
- Vino, Maruntico, ii zise Piscotel si o lua pe fetita acasa la el.
Se despartira de Mogaldeata, urmand sa se intalneasca mai tarziu din nou.
Vazandu-l bunica impreuna cu aceasta fetita si stiind unde l-a trimis, devenise agitata, insa dupa ce ii asculta povestea, hotara laolalta cu bunicul sa o ingrijeasca si pe aceasta de acum inainte, ca si cum ar fi fost nepotica lor. Ba mai mult, Piscotel ii rugase pe bunici sa ii cumpere toate cele necesare fetitei (rochite, pantofiori etc.), din banutii stransi in pusculita sa. Auzind acestea, cu lacrimi in ochi, bunica l-a intrebat:
- Acum ai inteles de ce intotdeauna cand mergeai sa cumperi paine primeai mai multi banuti decat valora aceasta?
Piscotel dadu din cap bucuros si incepura toti sa manance ca o familie fericita.
Intelesese acum ca aceasta intamplare ii daruise mai mult decat o surioara: incredere in el, un gram de intelepciune in plus si mandria ca a reusit sa desluseasca singur una din pildele bunicii.
O poveste relatata de: Beatrice Vlad
Postat de: Redactor-Colaborator Miercuri, 06 Iunie 2012
povesti, copii, Piscotel, Maruntica, Mogaldeata, bunici
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Lista celor mai eficiente plante medicinale in tratarea metroragiei
- La plaja alaturi de copii - ce trebuie sa avem cu noi in geanta
- Importanta unui control regulat al vederii pentru imbunatatirea sanatatii ochilor
- Cum poate fi diagnosticata narcolepsia ("boala somnului")?
- Pesto de leurda: Reteta perfecta pentru un pranz rapid
