A iubi nu inseamna a minti! (III)
Motto: Numai viata are ceva specific, ea face distinctia omului fericit, caci nu daca toti mint inseamna ca si toti sunt fericiti. Lumea este caracterizata de nefericire, in general, datorita faptului ca toti merg ca un torent unde ii trage curentul.
Tu cum te destingi de acest torent? Cum ne manifestam individualitatea, simtirea, persoana cu placerile si neplacerile noastre, in fine, cum ne manifestam iubirea daca mintim?
Oare avem nevoie de asa ceva? Atunci, care ar fi necesitatea minciunii? Necesitatea, necesitatea - imi suna-n cap cam des - estedoar cam mare la persoanele cu mai multe 'necesitati'!
Minciuna nu ne ucide rapid ca un glonte in inima, insa, o face incet, dar sigur!
Ne ucide pe dinauntru treptat asa precum picatura chinezeasca, ce face din rau in mai rau, chinuindu-ne din ce in ce mai mult si treptat tot acolo - in inima! Minciuna ne ucide pe dinauntru cu atat mai mult cu cat tinem la persoana ce minte - iata legatura nevazuta, dar si paradoxala cu iubirea!
Iubire nu inseamna sa minti, nu-i asa!?
Daca ai avea aceasta porunca omule, ce fericit ai fi! Este categoric - sper c-am demonstrat. Dupa cum am vazut, minciuna se simte instinctual (desi, raul ce-l cauzeaza nu prea!), chiar de nu vedem palpairea irisilor sau vibratiile organismului omului ce a mintit si poate nici instinctul nostru personal ce a 'captat' minciuna fara a o trece prin procesele logice pentru a o analiza. Insa, instinctul simte, chiar de n-ar fi constient si de acele semnalmente fizice. Mie mi-a parut intotdeauna ca mincinosul a fost o persoana lamentabila care cere mila, pentru ca mincinosul incearca sa denigreze pe altul intocmai pentru ca si el are o parere proasta despre el si trebuie s-o acopere cu ceva, infundand pe altul, inaltandu-se singur dintr-o lege a compensatiei inconstiente; chiar, mi-a scapat cate-o mila pe pielea mea... In ziua de azi sunt atatea descoperiri ale psihologiei, incat orice mincinos ar fi deconspirat, cu toate ca ei au succes la acele persoane ce nu cunosc semnalmentele lor, ale minciunilor, nu cunosc psihologie si/ sau nu au o prea mare experienta de viata, dar care ajung obiectul manipularilor acestuia.
O minciuna daca se simte, chiar inconstient fiind de ele, undeva totusi se aduna; poate ca se aduna undeva pe inima... Asa cum am zis, in progresie geometrica se aduna pe inima acelora ce ne iubesc, scazand astfel iubirea lor, caci ne vor binele si poate ca tot astepta intoarcerea noastra pe calea cea buna. "Inima buna tot timpul este atacata de minciunile pe care i le-am spus, este atacata sistematic inconstient de aceste 'gaselnite', iar daca nici logic nu gaseste legaturile logice ce i le-am aruncat de voie/ nevoie in "oarba" noastra, poate de a ne apara in nesimtire - de suntem mincinosi. Apoi tot sistematic, tot minciuna taie inima, o raneste, o face sa sangereze, poate chiar si pe a noastra - cei care mintim, numai ca acea persoana care tine la noi, nu merita, nu merita... Si, ca si cand acea inima nu ar fi suficient sa fie franta, luam cu noi si cea mai mare parte din ea...dupa ce taiata si faramitata inima/ iubirea a mai disociat-o in sute de bucati, iar cea mai mare a luat-o cel mincinos si dus a fost, lasand parjol si tristete...
Alte semnalmente ale mincinosilor
N-as vrea sa fac vreo afirmatie nedreapta, insa intocmai ca purtatorii nasului mare nu sunt mincinosii (desigur, nu pentru ca sunt purtatorul unuia), ci dimpotriva aceia cu nasul mic. Acela care este cumva turtit si cu narile in afara de parca ar vrea sa te 'respire'. S-ar spune ca aceasta este cea mai 'vadita' predispozitie spre minciuna, una innascuta poate, insa ar fi atat de putini totusi, nu? Hmmm, dupa fizic (nasul mare este semn de noblete asa dupa cum au avut marii oameni: Alexandru Macedon, Eminescu, Kant) exista totusi imbinari de linii, traiectorii faciale, urechile mari cu adevarat ar spune nesimtire si deci... insa, la fel nu trebuie pierduta din vedere intreaga fizionomie. (Cine doreste acum gaseste chiar pe net carti din acestea ale studiului fizionomiei!)
Fizionomia nu spune despre acela ce este un posibil mincinos decat in mica masura; raman acele semnalmente fizice de depistare a minciunilor. Ori, dupa cum femeile au acel al saselea simt (Ca mai mint si ele cateodata, asa nevinovat!), instinctiv simt dubla lor masura minciuna? Poate ca cineva s-ar oferi sa-mi spuna cum este aceasta simtire dubla a minciunii. Personal, nu prea stiu cum este cu intuitia feminina sau cu fenomenul de a sti dinainte, dar sunt tare curios c-as vrea sa-mi fac si eu o arma din aceasta imbatabila, nu?
Iata cateva observatii din care rezulta ca o persoana ne minte:
► in primul rand ca o minciuna este lipsita de logica;
► faptul ca isi duce la infinit procedeul 'gaselnitelor' de a iesi din 'incurcatura' daca vede ca ai mirosit ceva, pentru a te convinge neaparat. Cautarea convigerii tale absurde;
► au in cap fenomenul explicatiilor neintrerupte (ca si cautarea gaselnitelor), chit ca au negat ceea ce ai putea afirma tu precum ca ar fi real; vine si spune direct - "nu am facut aceasta, acum!" Posibil avand si ascendentul actiunii... Afirmarea adevarului prin negarea lui din start!;
► mai intervine sirul explicatiilor necerute. Posibil a negat/ deformat din start un fapt/ eveniment sau te-a tot mintit cu acele gaselnite, insa simte o vina continua si parca pentru o justificare/ asigurare personala tot revine cu anume referinte (aleatorii ce presupun faptul negat sau deformat) necerute si acestea... de fapt, cerute de constiinta lui! Vorba aceea: "vorba mincinosului adevar graieste!"
► referinta ce tinteste! Vine, te minte, neaga din start, insa la fel ca acea explicatie neceruta, tot face referite ca un tic nervos la evenimentul negat, de parca vrand inconstient sa te traga de maneca precum ca: "vezi tu, totusi, nu a fost precum ti-am spus..."
► mincinosul cu 'arsenalul' sau, am vazut ca mai uita deseori, chit ca le-a si uzitat foarte mult il paste uitarea foarte des, de unde apare un gol si imediat nevoia absoluta in gasirea unei alte minciuni! Apare dubios freamatul de a gasi o explicatie logica unui fapt ilogic;
► daca simte ca faci vreo afirmatie precum ca ar deforma realitatea, desi intentia ta poate fi alta dupa cum am vazut mai sus, ei simtind rapid orice aluzie, atunci mitomanul el insusi iti spune cine sau ce este, dar vezi doamne te trage la raspundere ca il faci fara de drept asa;
Lista o puteti continua fiecare in parte, pentru ca in fond fiecare minciuna se aseamana cu alta, niciuna nu ajunge vreodata prea originala. Daca cineva si-ar fi confectionat/ colectionat intr-un dictionar/ glosar diverse din acestea imediat ar si depista una mai 'noua'... Ori, odata ce ai depistat o minciuna la o persoana, imediat o putem depista si pe cealalta, datorita neoriginalitatii si similititudinilor (deci, o adugam si pe aceasta listei, nu?)!
Iubiti mult, insa nu va lasati inselate, caci prin tine insati iubesti, pe tine trebuie sa te iubesti in primul rand si nu o poti face daca te lasi mintita.
Un articol de: Valerian Mihoc
Postat de: Redactor-Colaborator Joi, 28 Noiembrie 2013
despre iubire, despre minciuna in dragoste
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Transformarea pielii cu retinal: ingredientul de 10 ori mai puternic decat retinolul
- Top 5 motive pentru care anvelopele de vara Barum sunt o alegere excelenta
- Cum sa-ti rambursezi creditul mai rapid: strategii eficiente
- Ce sa porti la o conferinta de afaceri: idei de tinute office chic
- Costul fatetelor dentare: cum poti sa iti planifici financiar pentru un zambet perfect?
