Maestru al penelului, pictorul Ion Panduru
Poti spune ca atingi lumea cu existenta ta fara a o iubi si fara a o cunoaste? Inadvertente bizare pot aparea la cei care pretind de la viata tot fara sudoare, obsesie si fara daruire, uitand adesea ca doar ceea ce iubesti cu ardoare poti spune cu mana pe inima ca ai in viata.
Urmarind modul de a crea, precum si stilul de viata al marilor artisti, interesant este cum fiecare mica indeletnicire, fiecare informatie minuscula sau fiecare particula de clipa traita a artistului este aservita artei lui si cum de cele mai multe ori aceasta urmarire converge descendent pana in copilarie, care de altfel are un rol hotarator. La marii artisti iubirea si maestria executiei face diferenta!
Arta, ca mod de exprimare si de comunicare, devine o plenitudine, chiar si avand numai un om in fata, dar care fiind ca o 'ramasita sfanta' intelege exact ceea ce ai vrut sa comunici. Intrebarea ce urmeaza: atunci poti crea arta fara a iubi si fara a cunoaste macar o particula din lumea pe care o redai in pictura? Iata ca imi raspund si singur prin prisma marelui artist interviat, anume ca: este imposibil!!
Poti cocheta cu pictura, spre exemplu, poti spune - ce mare esti numai ca ai reusit sa redai frumusetea unui chip, dar oare daca nu era chipul frumos il puteai reda lui siesi ca fiind asa? Nu ma refer la 'artele' care pur si simplu nu fac altceva decat sa copieze ceea ce este in exteriorul persoanei ce imortalizeaza.
In pictura, in schimb, totul depinde numai de interior, de ceea ce vezi in om si nu numai ceea ce se afla in afara lui, depinde de ceea ce vrei sa comunici precum ca ai surprins ceva la ceea ce ai vazut la el, elementele fiind mai mult decat simpla natura fotografica - expresivitatea surprinsa fiind rezultanta unui gand, a emotiei sau chiar al unui sentiment. Pictura niciodata nu se multumeste cu simpla redare a naturii si a omului, ci ii reda - acolo unde poti sa spui ca nu mai este, dupa standardele moderne - si imbogateste frumusetea (chiar a unui batranel) prin determinanta emotiei (a bucuriei de a trai, de cele mai multe ori si de a fi intr-un context anumit) asa dupa cum se poate vedea in opera maestrului Ion Panduru. Redarea sentimentului de respect fata de lumea observata peste gardul - care se pare ca il protejeaza - al unui simplu tataie (redat de dansul), asa dupa cum este "Meisa a lu Bale", sau spatele unui asemenea om, in tabloul numit "Pe ulita "; sau alt spate (ciudat, nu?) - spatele garbovit al unei doamne cuprinsa de un viscol, pregatita totusi de o ploaie torentiala: "Umbrela in viscol"! Fascinantele nuduri, create fara pic de vulgaritate, sugerand oarecum ca tot ceea ce este mai frumos ascundem sub vesminte, apoi coplesitoarea durere a doamnei in "Despartire" si a celei ce sta "Face to face" cu marea... De fapt, marea, dupa motivul florilor, se afla printre primele picturi ale maestrului Ion Panduru, dupa cum se poate constata accesand link-ul acesta.
FemeiaStie.ro: Este interesanta lumea cromatica, maestre, ca un profan ce sunt m-am mirat foarte tare cand am aflat ca ar fi peste o suta de culori intre culoarea roz si culoarea rosu, nefiind vorba si de nuantele lor!? Ar fi adevarata afirmatia? Da, de roz am auzit si eu...
Pictor Ion Panduru: Ai invatat la scoala ca lungimea de unda este cea care determina culoarea, iar variatia acesteia este foarte fina, problema este a ochiului, cat de sensibil si cat de antrenat este. Un interval de lungime de unda poate fi impartit in cate intervale vrei, matematic vorbind, si revenim la ochi, la retina la capacitatea ei de a diferentia. Concret, un om poate vedea doua, trei nuante, altul o suta sau chiar mai multe. Citisem si eu ca un om normal vede cateva sute de culori, de nuante, iar un pictor pana la cateva zeci de mii, dar si aici tot OCHIUL este cel care decide, el este cel care da calitatea. Daca te uiti la un tablou o sa vezi treceri si asocieri abrupte de nuante, de cald-rece, intuneric-lumina, si tocmai aceste asocieri creeaza confort cromatic privitorului.
FemeiaStie.ro: Dumnevoastra reusiti sa redati exact exact nuanta dorita, sa inteleg?
Pictor Ion Panduru: Nu, dar incerc!
FemeiaStie.ro: Scuzati! Inteleg acum...ca m-am repetat, tocmai ati spus mai sus indirect, cu modestia ce va caracterizeaza!
Pictor Ion Panduru: Nu te-ai repetat, precizarea este buna, cine afirma ca reuseste sa redea exact nuanta dorita, de o anume lungime de unda, nu stie deloc nici fizica si nici nu e sincer.
FemeiaStie.ro: Deci ca sa pictezi este necesar de a cunoaste fizica, poate geometrie si de a avea o cultura generala asa cum aveti dumneavoastra?
Pictor Ion Panduru: Hmm... Trebuie sa fii selectiv, de altfel si memoria este asa, dar trebuie incurajata prin libertate. "Sa stii sa alegi" face diferentierea obisnuintelor, atunci cand o imagine, o senzatie legata de imaginea care place si incanta determinativ, in acel moment poti fi ca si pe pilot automat... Pe vremea comunismului era un slogan ce crea distante la prima vedere, pentru ca zicea asa: “Libertatea este o necesitate inteleasa!” Dar, daca reusesti sa intelegi adevarul care-l spune, este excelent!
FemeiaStie.ro: Ca laitmotiv al interviului sa spunem ca ar fi vernisajul dumneavoastra, care, in oricare alta expozitie a picturilor dumnevoastra, se desfasoara cu mare fast intr-o locatie din centrul Bucurestiului, dupa cum ati avut si in anii anteriori, aceasta in curs de desfasurare cum este?
Pictor Ion Panduru: Acum? La libraria "Mihai Eminescu" nu a fost niciun vernisaj, s-a facut panotarea intr-o sambata dimineata si asta a fost tot. De altfel, locatia nici nu se preteaza la asa ceva, se fac expozitii prin bunavointa d-nei directoare. Cu alte ocazii, la alte expozitii am facut vernisaj, se trimit invitatii, cineva tine un speach. Expozitia aceasta tine pana pe data de 19 aprilie (n.r. 2013). La un vernisaj din '94, am fost onorat de prezenta maestrului Ion Taralunga si a lui Fanus Neagu, cred ca mai am o fotografie de atunci. Sincer sa fiu, am avut mari ezitari in legatura cu o expozitie la librarie, dar privind ce lume intra, am decis ca merita, asta-vara am dat curs. Surpriza mare si placuta, m-au contactat si au venit la atelier cateva persoane care au si cumparat, si nu unul, ci mai multe tablouri! In libraria aceasta intra oameni instruiti care isi permit sa cumpere carti, care au deschidere intelectuala si dorinta de frumos. Si, au si posibilitati materiale!
FemeiaStie.ro: Inteleg, ma bucur ca mai sunt si asa oameni! Deci, expozitia tine pana pe data de 19 aprilie 2013. Anul trecut imi amintesc ca ati avut vernisaj intr-un salon al Cercului Militar.
Pictor Ion Panduru: Da! O expozitie presupune o investitie deloc neglijabila. Un artist care se respecta vine la fiecare expozitie cu multe lucrari noi, care presupun rame si acestea nu sunt chiar ieftine. In functie de sala, numarul lucrarilor este intre 30 si 50, uneori chiar mai multe. Sunt galerii care inchiriaza sala contra unei sume deloc modice, alte galerii cer o lucrare, doua sau chiar trei. Personal agreez ultima varianta, dar nu depinde numai de mine. In afara de satisfatia morala care conteaza, desigur, personal consider si un succes daca am un castig mai mare cu putin peste zero, adica daca nu am ramas chiar in paguba!
FemeiaStie.ro: Nu va lipseste publicitatea, am constatat deseori, atat in tara cat si mai ales in afara, unde foarte frumos a vorbit un prieten despre dvs. in articolul sau, d-l Octavian Curpas (link aici), cum ati facut cunostinta cu lumea cromatica inca de la cinci anisori si cat v-a influentat aceasta intamplare in viata!?
Pictor Ion Panduru: Publicitatea lucrurilor bune niciodata nu este suficienta…Au fost articole frumoase scrise de Radu Voinescu publicate in "Viata Militara" si multe articole aparute in publicatii de limba romana din spatiul nord american scrise de Octavian Curpas ... si au fost o gramada. Articole au fost si in "Gazeta de Sud-Vest", "Graiul Maramuresului" Dar, repet, niciodata nu este publicitate destula. As mentiona Internetul, Facebook care este practic o galerie virtuala prin site-urile de specialitate, care nu sunt putine!
FemeiaStie.ro: Am inteles ca de mic v-au fascinat culorile in ciuda faptului ca aveti calificarea de inginer. Ati practicat meseria aceasta? Cand ati creat primul tablou, prima expozitie, primele lucrari care v-au convins sa urmati acest drum?
Pictor Ion Panduru: Primele tablouri le-am pictat in vara '70, la piciorul podului lui Apolodor din Damasc si o vedere din ruinele Castrului roman situat pe malul Dunarii, deasupra ‘Piciorului'. A fost prima data cand am pus mana pe o pensula si pe culori, ce le-am gasit intamplator la un prieten. Atunci am lucrat din instinct, fiind pentru prima data, stiam despre pictura foarte putin si doar din albume, ori din salile de expozitii pe care le frecventam, dar mi-a iesit!
La scurt timp dupa, am inceput sa merg pe picioarele mele, iar intr-un concediu in zona Severin, la Sisesti unde am pictat afara, la fata locului, langa peisaje acolo au inceput sa apara lucrari de care nici acum nu imi este rusine. Incepusem sa frecventez cursurile de la centrul militar, dupa care altele, insa am invatat multe din discutii libere. Frecventam cafeneaua de la Turn. Venea acolo multa lume de buna factura, artisti, matematicieni, poeti si discutiile depaseau faza de fotbal sau de femei la un nivel primar, toti aveau altitudine intelectuala. Venea Romulus Vulpescu care tocmai tradusese "UBU ROI" si nu de putine ori ne captiva atentia cu povestirile sale.
Dintre pictori imi amintesc de bunul meu prieten Lae Krasovski, de Mihu Cismaru, de Sorin Dumitrescu, de Liviu Stoicoviciu si multi altii. Unul dintre ei se plangea ca ii ies sasiile strambe si se chinuie sa le indrepte, apropos si de selectivitate am tinut minte asta cu sasiile si am fost mirat ca mie mi-au iesit din prima drepte, fara nicio problema peste cativa ani! Se vorbea de culori, de transparente, de reveniri, de multistrat cu semitransparente. Toate aceste informatii s-au sedimentat si au redevenit active mult mai tarziu. Revenind...
Prima expozitie a fost la comun, printr-un concurs a mai multor pictori la “Cantarea Romaniei”, undeva la o locatie a sectorului doi. Acolo am avut primul tablou expus la o prezentare de gen, se numeste “Siclame”, il mai am si acum. Un tablou de dimensiune medie, asa cum sunt cam toate la o marime variabila. Nu dimensiunea conteaza, poate fi foarte mare si sa nu spuna nimic! Exceptia de la regula, facand-o binenteles Michelangelo…
FemeiaStie.ro: Ce va determina sa pictati? Poate fi pictura numita un mod de viata?
Pictor Ion Panduru: Da. Spunea cineva ca noi suntem lumea, cei inconjurati de un camp informational asa cum este atmosfera, ionosfera, camp din care fiecare preia informatiile dorite daca este acordat pe o anume frecventa, ca aparatul de radio. Conectarea este mai complexa, presupune o pregatire, o anume disponibilitate asa cum se spune ca cine are urechi sa auda - aude! Cine are ochi sa vada - vede! Interesul pentru o anume informatie este un filtru selectiv. Un alt local celebru in anii '70 era cofetaria Albina. Aici venea Nichita, venea Paunescu, veneau multi altii, cu precadere poeti, literati, venea Tazlaoanu cu nevasta Margot care se inrudeau, dupa cum spuneau ei, cu Octavian Goga. Poate ca ar merita o discutie mult mai ampla despre aceste locatii, care au amprentat puternic lumea artistica a vremii. Acum e o brambureala infestata politic, care face imense deservicii picturii, artei in general..
FemeiaStie.ro: Maestre, ma coplesiti...
Pictor Ion Panduru: Da, uneori sunt asa de prins de cate un tablou incat n-am somn. Ma trezesc si noaptea ca sa fac ceva, sa pun o pata de culoare sau sa corectez ceva, asta daca s-a uscat ceea ce am facut mai inainte, uneori visez despre subiect... Cred ca li se intampla multora sa fie captivati, sa aibe insomnii, nu sunt singurul.
Cand pictez, sunt undeva in afara mea, sunt asa de detasat de sfera personala, incat nu ma gandesc la nimic altceva decat la ceea ce fac, atunci parca as fi pe pilot automat, altii spun ca sunt posedati, poi, de cine ? N-o sa aflam niciodata, nu se poate explica, doar se traieste...
FemeiaStie.ro: Totusi, care sunt muzele dumneavostra?
Pictor Ion Panduru: Muzele sunt, ti-am spus, imaginile care-mi plac sau un imbold imaginar interior, acesta putand fi determinat si de ceea ce vad, dar este vorba de o preconstructie de elemente compuse...
Referitor la muze, muza - notiunea - s-a golit de continut, cel putin pentru mine, nu exista o "muza" care sa determine intr-un fel sau altul pictura mea. Da, putem spune ca simt imbolduri care ma determina sa aleg o tema sau alta. O imagine, un succes financiar, o comanda ferma, da, pot fi si alti stimuli foarte convingatori!
FemeiaStie.ro: Femeia in general va inspira si ea in egala masura, banuiesc!? Daca ati face o diferenta neta intre admiratori, intre barbati si femei, cam care parte ar prima?
Pictor Ion Panduru: Admiratorii, sunt ca ingerii, asexuati!
FemeiaStie.ro: In general, personal am observat ca femeile sunt mai receptive la frumos, la arta. Ce parere aveti?
Pictor Ion Panduru: Ma inspira orice imagine frumoasa! Se observa si in album. Dar, este falsa si discriminatoare afirmatia, caci sunt admiratori si de-o parte si de alta, uneori femeile dau pentru un parfum…doar din cochetarie, a nu se amesteca lucrurile! Da, “galeria virtuala” este un castig urias pentru pictura, si ai avantajul ca iti alegi prietenii dintre cei cu preocupari comune si de o anume calitate.
FemeiaStie.ro: Personal nu ma pricep prea mult la pictura, decat prin prisma incantarii ochiului, asa cum tind sa cred ca suntem toti care nu pictam, necesita pictura o tehnica? Si daca da, puteti spune ca tehnica dumneavoastra a ajuns la apogeu?
Pictor Ion Panduru: Despre tehnica... ea este ca o unealta, ca un stilou, pix sau mistrie, poti spune ca stiloul tau este la apogeu? Cred ca altceva ai vrut sa stii, daca exprimarea plastica este la altitudinea maxima ? De unde sa stiu cum voi evolua? Ascendent sau dimpotriva … ?
FemeiaStie.ro: Credeti ca vreodata asa zisa 'arta fotografica’ va inlocui pictura, pana la o a face sa dispara?
Pictor Ion Panduru: Niciodata asta, nu se va intampla! Si pentru ca sunt diferite, complet diferite! Fotografia nu creaza emotie, eventual o surprinde!
FemeiaStie.ro: La indemnul dvs., maestre, am urmarit tot mai atent ceea ce se poate constata in pictura dvs: spatiul foarte bine infatisat, forma lucrurilor si ale fiintelor, frumusetea florilor prin conturul lor foarte fin conturat, chiar sentimentele oamenilor infatisati; nu stiu, nu inteleg cum de reusiti atat de bine? Apropo de oameni, sunt infatisati extraordinar cu emotiile si trairile pe care le au!! Cum de reusiti atat de bine?
Pictor Ion Panduru: Ooo, oho, ma coplesesti cu laude...
FemeiaStie.ro: Maestre, eu am fost coplesit tot timpul, chiar de cand va cunosc si nu-mi revin nici acum! Va multumesc foarte mult pentru amabilitatea de a impartasi deschiderea ce va caracterizeaza catre frumos!
Iar, pentru ca acum, pe data de 11 aprilie, sarbatoriti implinirea unei varste onorabile, va doresc: Multi ani Fericiti in continuare! O viata frumoasa, asa dupa cum stiti foarte bine, de altfel!!
Pictor Ion Panduru: Multumesc! Sanatate sa fie la toata lumea!
Un interviu realizat de: Valerian Mihoc
Postat de: Redactor-Colaborator Sâmbătă, 27 Aprilie 2013
pictor, picturi, tablouri, ion panduru, picctori romani, expozitii pictura
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Creeaza o ambianta Zen intr-un Sushi Bar: idei de amenajare si decor
- Ergoterapia si Parkinson: Cum sa imbunatatesti calitatea vietii prin activitati zilnice
- Microfoanele lavaliera vs. microfoanele shotgun: care este mai potrivit pentru podcast?
- Stilouri Pelikan: ce sa alegi pentru copilul tau?
- De ce sa alegi produse de carmangerie provenite de la ferme certificate?
