Paparuda
Acum ca valul naprasnic de caldura s-a napustit asupra noastra inrobindu-ne si sleindu-ne de puteri cautam pretutindeni un colt umbros si o oaza de racoare. Am da orice pentru un aer respirabil in locul dogoarei de cuptor care a invaluit orasele si satele.
Temperaturile din ultimele veri ne-au cam pus pe ganduri si am devenit prevazatori si bine instruiti in ceea ce priveste adaptarea la asemenea conditii.
Dar veri toride aveau si stramosii nostrii, ce-i drept nu si le petreceau in vacarmul orasului de azi, ci la muncile campului si cu animalele la pascut, mai aproape de Dumnezeu si mai indrazneti in a-si negocia cu El ragazul de odihna la umbra vreunui pom sau arbust.
Si cand simtea ca soarele parjoleste si seceta se instaleaza ingreunand traiul sau si al semenilor, punand in pericol roadele pamantului, romanul cu optimismul si credinta sa puternica se oprea din toate ale sale si isi indrepta gandul catre Cel de Sus, Facatorul a toate. Astfel s-a transmis din mosi-stramosi un obicei agrar, care se practica in lunile de vara la vreme de seceta si care se numeste: PAPARUDA.
Paparuda era un ritual de invocare a ploi si se desfasura ca un spectacol in toata puterea cuvantului, la care participa intreaga comunitate, menit sa impresioneze divinitatea si sa atraga energile pozitive catre scopul stabilit.
Satenii alegeau o copila pura, frumoasa, harnica, cuminte, dintr-o familie de crestini pe care o desemnau paparuda. O invesmantau intr-o costumatie realizata doar din frunze verzi, de brusture, de nuc etc. Pe cap i se punea o coronita impletita din crengute de salcie, impodobita cu floricele marunte.
Fata, inconjurata de o ceata de copii, care purtau si ei in maini frunze verzi, pornea din casa in casa, intr-un periplu vesel si animat.
Intrau in curtile oamenilor incantand versurile:”paparuda, ruda/vino de ne unda/cu galeata, leata/peste toata ceata,/cu ulcioru', ciouru/sa deschida ceru/,de joi pana joi/sa dea noua ploi/,de marti pana marti/sa se tie lant…”
Ai casei se adunau si ii stropeau cu apa pe copii, dar mai cu seama pe paparuda, participand astfel si ei la ritual.
La finalul colindatului prin sat, alaiul facea ultimul popas pe malul unui izvor, parau, garla si dadeau pe apa frunzele si coronita paparudei incredintati ca divinitatea va tine cont de ofranda tuturor.
Desi era seceta, oamenii aruncau cu apa pe paparuda, aratandu-i Lui Dumnezeu ce anume doresc.Credinta lor adunata impreuna avea puterea de a aduce ploaia, Dumnezeu netrecand cu vederea purtarea lor inteleapta si increzatoare.
Astazi termenul de paparuda este folosit in sens peiorativ, pentru a descrie o persoana mult prea impodobita.
Chiar daca obiceiul nu s-a mai pastrat, credinta s-a imputinat si omul nu mai stie cum si ce sa ceara de la Dumnezeu, in zilele toride de vara, pentru a alunga monotonia si toropeala care ne cuprinde, bataile vesele cu apa ne racoresc, ne revigoreaza si ne bine dispun, amintind de paparuda si rolul ei mistic.
Postat de: Raluca-Burcea Miercuri, 20 Iulie 2011
aduce ploaia, paparuda, la sat
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cele mai elegante ceasuri de dama in 2025: modele care cuceresc scena fashion
- Contraindicatiile RMN: cand si de ce nu este indicat
- Cele mai frumoase plaje din Aruba: unde sa te relaxezi pe nisipul alb
- Curatarea pardoselilor din gresie, lemn si beton: ce detergent folosesti?
- Procedurile legale pentru import/export folosind containere maritime
