Chiar trebuie sa fiu perfecta?
Exista o tendinta tot mai acuta de a complica lucrurile si viata - fiecare dintre noi - in prejudecata ca perfectionismul este o parte importanta a traiului de zi cu zi si a unui om de succes.
Si in acest sens, fiecare devine obsedat de a face anumite lucruri intr-un anumit fel si mai intai ca ambitie, apoi ca autosugestie..ne tot spunem ca nu este inca suficient de bine. Unii spun ca trebuie sa fii multumit cu tine, cu ceea ce realizezi si implicit realist pentru a sti cu corectitudine cand este bine si cand nu, la fel cand deja este o exagerare a lucrului facut gresit. Altii spun ca numai prostul este multumit cu sine insusi si undeva la mijloc fie este fiecare dupa cum simte, fie incearca fiecare sa-i multumeasca pe ceilalti dincolo de dorinta strict personala de a fi ”perfect”
Nu, perfectiunea nu exista totusi si daca ar exista ar fi un mare defect al omului; am stagna, nu am mai avea ce sa invatam ori perfectiunea nu este totuna cu acea cunoastere care provine din multiplele greseli ce te invata mereu mai mult si mai mult. Este o incatusare. Cine spune ca exista perfectiunea umana greseste.
Revenind, fiecare crede ca are dreptate: trebuie sa iti traiesti viata chinuindu-te ori trebuie sa traiesti multumit cu ceea ce faci si ceea ce esti. Care este variana corecta? Aparent...nu exista una. Analizat mai profund acest aspect - a fi multumit cu tine insuti nu este nici pe departe o dovada de prostie, ci una de intelepciune si inteligenta pe care…din pacate nu o detinem cu totii. Unii inca mai lupta cu ei si isi pun bete in roate de dragul de a simti ca lupta si deci – ca sunt importanti - pentru ca numai cine este important alearga pana la epuizare si se zbate, face ceva.
Mentalitate tipic romaneasca, una peste alta. Perfectionismul anuleaza bucuria de a face ceea ce ne dorim cu bucurie prin inserarea autocriticii (foarte importanta pana la un punct) si a ideii ca pentru acest tort trebuie sa muncesc inca 30 de ani de acum inainte. Ei bine, aceste idei tip “nihilist” nu duc nicaieri cu adevarat decat - poate - pentru moment si in plus aduc un nivel ridicat de stres si pun oprelisti in calea adevaratei cunoasteri, a experientei, a invatarii din greseli si a corectarii.
Tendinta aceasta catre perfectionism nu este rea cata vreme se defineste prin dorinta de a creste, iar aceasta cata vreme a creste inseamna a te dezvolta personal inspre multumirea de sine. Este gresita cata vreme strica miile bucurii, timpul liber in care crestem prin citit, descoperit, calatorit in avantajul lucrului la locul de unde pentru a da dovada de perfectionism, implicare si alte cate se cer.
Perfectiunea este atinsa prin a fi tu insati, crescand pentru tine, invatand permanent din greseli, corectand si fiind mai bun. Nu cautand perfectiunea de care sa vorbeaca ceilalti. Nu esti in competitie cu nimeni in afara de tine insati.
Postat de: Sorina-Corneanu Luni, 12 Ianuarie 2015
ce este perfectiunea, competitie
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- 3 modalitati de a optimiza spatiul de lucru de acasa
- Beneficiile otetului de mere: utilizari in bucatarie si sanatate
- Secretele unei petreceri reusite: 5 reguli de care sa tii cont
- Tipuri de saltele pentru anumite categorii de oameni si/sau obiceiuri de dormit
- Sanatatea cerebrala: care sunt investigatiile care ajuta in evaluarea acesteia?
