Constantin Manescu si vechea miscare socialista

constantin-manescu-si-vechea-miscare-socialista

Aparuta in anul 2015, la Editura Societatii Culturale Ploiesti-Mileniul III, cartea CONSTANTIN MANESCU SI VECHEA MISCARE SOCIALISTA este scrisa de profesorul  de istorie Traian D. Lazar. In cele 360 de pagini, in format 15,5 X 23,5 cm, ne este dezvaluita personalitatea celui care a fost Constantin Manescu. 

Constantin Manescu si-a facut ucenicia politica in ultimii ani de existenta ai P.S.D.M.R. (Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din Romania, 1893-1899). S-a numarat printre fondatorii P.S.D.R. (Partidului Social Democrat din Romania), in 1910, partid care, in 1918, si-a schimbat numele in P.S.R. (Partidul Socialist din Romania), adoptand un program politic socialist, iar in 1921 s-a transformat in P.C.d.R (Partidul Comunist din Romania). Dupa ce s-a distantat treptat de acest partid, din cauza orientarii lui staliniste, C. Manescu a intrat in Partidul Socialist Muncitoresc (1928), intitulat, din sept. 1931, P.S.I. (Partid Socialist Independent) si care, dupa unirea cu Partidul Socialist (C. Popovici) a luat numele de P.S.U. (Partidul Socialist Unitar – august 1933). Din motive asupra carora nu insistam aici, a parasit P.S.U. si a intrat in P.S.D. (Partidul Social-Democrat) creat, in 1927, de adeptii vechiului P.S.R., care n-au dorit sa urmeze orientarea comunista in 1921. In martie 1938, regele Carol al II-lea a desfiintat toate partidele politice. Constantin Manescu isi va relua activitatea politica in P.C.R. (Partidul Comunist Roman), din 1945 pana in 1953, cand a fost exclus din partidul care isi luase, din 1948, titlul de P.M.R. (Partidul Muncitoresc Roman) in urma unirii cu P.S.D. In anul 1956 a fost reprimit in P.M.R., care din 1965 a adoptat denumirea de P.C.R.

Miscarea politica socialista si comunista are ca baza sociala proletariatul (redus uneori la proletariatul sau muncitorimea industriala). Pentru apararea intereselor profesionale ale proletariatului, miscarea socialista a sustinut crearea unor organizatii numite sindicate, independente de organizatiile profesionale create si subordonate autoritatilor statale intitulate, in diferite epoci, corporatii sau bresle. Adept al doctrinei si miscarii politice socialiste, Constantin Manescu a situat pe primul loc, in activitatea sa, nu partidul, ci sindicatul. Constantin Manescu face parte din galeria celor mai fideli aparatori ai intereselor profesionale ale muncitorimii industriale de la noi din tara. El a fost unul dintre marii lideri sindicali din tara noastra. Un model pentru liderii sindicali de azi! C. Manescu a inceput prin a fi membru al unuia dintre primele sindicate infiintate in Romania, sindicatul mixt (al muncitorilor metalurgisti si sondori) din Campina - ianuarie (aprilie) 1905. Sindicatele din intreaga tara erau conduse de Comisia generala a sindicatelor, creata in 1906. C. Manescu si-a facut ucenicia de militant sindical sub indrumarea lui Stefan Gheorghiu. A fost lider al Uniunii lucratorilor in Fer si Metal (1911-1913). Cand mentorul sau s-a retras din motive de boala, C. Manescu a fost desemnat la sefia Uniunii muncitorilor din transporturi, cu sediul la Braila (sept. 1913), in fruntea careia s-a aflat pana cand activitatea sindicatelor a fost suspendata, la intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial (august 1916). Si-a reluat activitatea in 1918, jucand un rol important in miscarea sindicala din Valea Prahovei si ajungand membru in Comisia generala provizorie a sindicatelor, constituita dupa infrangerea grevei generale din octombrie 1920. In perioada 1921-1923, unitatea miscarii sindicale a fost afectata de inrautatirea raporturilor dintre social-democrati si comunisti. S-a ajuns la fragmentarea miscarii sindicale in doua centrale: Comisia Generala a Sindicatelor (de orientare social- democrata) si Consiliul General Sindical Unitar (sub influenta comunista). C. Manescu era, in 1923, secretar al Sindicatelor Unitare din Ploiesti. Din 1928, P.S.M. a creat o noua centrala sindicala (a treia, la nivelul tarii), Sindicatele Independente care, din martie 1929, impreuna cu Sindicatele Unitare a infiintat Comisia centrala de unificare sindicala. S-a ajuns la unificarea Sindicatelor Independente si Sindicatelor Unitare formand o centrala sindicala numita Comisia Centrala de Independenta si Unificare Sindicala al carei presedinte era C. Manescu. Eforturile in directia unificarii miscarii sindicale pe tara s-au finalizat in 1936, cand s-a constituit Confederatia Generala a Muncii, desfiintata de Carol al II-lea in septembrie 1938. Activitatea sindicala a fost reluata in septembrie 1944, prin constituirea Sindicatelor Unite (comuniste si social-democrate) care, la congresul din ianuarie 1945 vor constitui Confederatia Generala a Muncii. In cadrul acestei confederatii, Constantin Manescu s-a aflat la conducerea Uniunii Sindicatelor din Petrol si Gaz pana la pensionare (1947). Ca lider sindical, Constantin Manescu a avut in vedere doua principii: unitatea miscarii sindicale pe tara si autonomia fata de miscarea politica. La actiunea sa de unificare sindicala ne-am referit deja. In ceea ce priveste autonomia sindicatelor fata de P.S.D.R. vom reaminti criticile la care a fost supus C. Manescu, din partea lui Cristian Racovski, la congresul partidului din 1915. C. Manescu a fost acuzat ca are aversiune fata de miscarea politica socialista si promoveaza ideile sindicalismului revolutionar, care voia separarea completa a sindicatelor de partidele social-democrate. Raspunzand, C. Manescu a aratat ca, dupa opinia lui, o miscare politica, un partid social-democrat puternic, nu se poate cladi decat pe o miscare sindicala viguroasa, care trebuia sa fie autonoma. Aria de actiune a sindicatelor nu se suprapune cu cea a partidului. Actiunea sindicatelor trebuie sa vizeze precumpanitor domeniul economic (salarii, protectia muncii, asigurari sociale etc). Sindicatele trebuie sa se implice numai in unele actiuni politice, cum ar fi: lupta pentru o legislatie ocrotitoare a muncii, pentru libertati sindicale si publice, pentru ieftinirea traiului, respectarea libertatii de asociere, gandire, a presei etc.

O carte de exceptie pe care subsemnatul o recomanda, spre lecturare, cu cel mai mare drag.

Nota obtinuta:
10 (4 voturi)
386 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Robert-Codescu Marţi, 14 Noiembrie 2017

Etichete pentru acest articol:

carti



S-ar putea sa va intereseze si:

Kelley Armstrong este scriitoare canadiana best seller la nivel international. A publicat [..]
citeste si comenteaza
Literatura japoneza introduce cititorul intr-o lume dominata de un farmec subtil, de o [..]
citeste si comenteaza
Folosita de un cabinet parizian de psihoterapie ca tratament, "Eleganta [..]
citeste si comenteaza
Madam Mary Barbara Hamilton Cartland (1901-2000) a fost o scriitoare cunoscuta pentru [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

M-ati catalogat nebun Tacanit, paranormal, Dar as vrea ca sa va spun C-asa-s eu senzational! [..]
citeste si comenteaza
Fiindca am tot vorbit despre colectii si colectionari, m-am gandit sa abordam si o alta latura a [..]
citeste si comenteaza
Cu o traditie de aproape un secol (97 de ani mai exact), compania elvetiana Rado este, fara doar si [..]
citeste si comenteaza
O poezie, stiti foarte bine Nu este numai un text rime Cu totii stiti c-o poezie, [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate