Normalitate. Pana la un punct

Am asistat in aceasta dupa amiaza la sindrofia data de niste prieteni de familie pentru fiica lor, care tocmai a avut festivitatea de absolvire. Cealalta fiica a lor, este bolnava; teoretic nu se stie ce are, practica ar fi o forma de retard/ autism.

Au decis sa ramana la Cluj, sa nu se mai intoarca in aceasta seara acasa si, Diana, nu stia cum va face daca nu-si va lua medicamentele si ii era frica sa nu o apuce o criza! “Daca nu gasim la farmacie medicamentul pe care trebuie sa-l iau seara? Sa nu ma apuce vreo criza pe aici!”

Fara sa vreau, in acel moment am realizat mai mult decat in alte dati ce inseamna sa ai o responsabilitate fata de tine, dar mai ales fata de viata ta in fiecare zi si sa nu-ti permiti sa nu faci acel lucru…pentru ca el te tine in viata si cu ajutorul lui reusesti sa mergi mai departe! Sau sa pari normal/ sa  fii normal,  fara ca altii sa-si dea seama ca de fapt nu esti asa, fiind prea ocupati si nefiind atenti la ceea ce se intampla in jurul lor, majoritatii lipsindu-i simtul detaliului si ca de fapt ai nevoie de “ajutoare” pentru a te putea incadra in decorul societatii.

Dupa ce am parasit locul respectiv, am vazut un baiat orb. Daca nu as fi vazut bastonul, probabil ca nu as fi observat daca nu ma uitam foarte atent. Mai mult decat parea, era la fel ca oricare dintre noi, ba chiar se putea citi linistea pe chipul lui -  foarte senin, de altfel.

Sunt convinsa ca de la astfel de oameni am invata foarte multe sau cel putin ne-am schimba pespectiva, unghiul din care am privi catre oameni si catre viata. Nu stiu de ce, dar de fiecare data cand vad asemenea cazuri, mi se face frica instant pentru ca ma gandesc ca oricand se poate intampla ceva, si nu pot decat sa-I mutumesc lui Dumnezeu pentru ca sunt sanatoasa.

Pana la urma, noi alegem normalul in care vrem sa ne incadram si la ceea ce ne raportam. Acelasi lucru, privit de doua persoane sa insemne pentru unul cel mai minunat lucru vazut, iar pentru celalalt, cel mai oribil, pentru unul normal pentru celalalt opusul.

Charles Adams spunea ca “Normal is an illusion. What is normal for the spider is chaos for the fly.” Stagnarea unuia reprezinta progresul celuilalt.

Un articol de: Cristina Chende

Nota obtinuta:
10 (1 vot)
1903 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Redactor-Colaborator Marţi, 18 Iunie 2013

Etichete pentru acest articol:

despre normalitate, ce este normalitatea



S-ar putea sa va intereseze si:

Trece vremea! Vorba celor de la VH2.Si este pe bune! In ultimul timp, sau mai cu precizie [..]
citeste si comenteaza
Autenticitate, unicitate, persoana mea. Este vorba despre calitatile mele, defectele mele [..]
citeste si comenteaza
Ce este libertatea? Starea celui care nu este supus nici unui stapan, independenta. Ne [..]
citeste si comenteaza
Multe persoane poarta cate o "masca", sau chiar doua. Aceste masti ascund [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Uneori, viata te doboara, da cu tine de pamant si te umpli de praf si de amaraciune. Dar omul bun [..]
citeste si comenteaza
Fiecare lucru iti deschide mai multe drumuri. Depinde ce alegeri faci sau ce alegeri ti se servesc [..]
citeste si comenteaza
Cinque Terre un loc magic de pe planeta, un paradis. Se afla pe Riviera Italiana, in zona cuprinsa [..]
citeste si comenteaza
Oda Domnitorului Tarii Romanesti ce a fost un precursor al istoriei romanilor, avand un Mare Vis, [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate