Normalitate. Pana la un punct

Am asistat in aceasta dupa amiaza la sindrofia data de niste prieteni de familie pentru fiica lor, care tocmai a avut festivitatea de absolvire. Cealalta fiica a lor, este bolnava; teoretic nu se stie ce are, practica ar fi o forma de retard/ autism.

Au decis sa ramana la Cluj, sa nu se mai intoarca in aceasta seara acasa si, Diana, nu stia cum va face daca nu-si va lua medicamentele si ii era frica sa nu o apuce o criza! “Daca nu gasim la farmacie medicamentul pe care trebuie sa-l iau seara? Sa nu ma apuce vreo criza pe aici!”

Fara sa vreau, in acel moment am realizat mai mult decat in alte dati ce inseamna sa ai o responsabilitate fata de tine, dar mai ales fata de viata ta in fiecare zi si sa nu-ti permiti sa nu faci acel lucru…pentru ca el te tine in viata si cu ajutorul lui reusesti sa mergi mai departe! Sau sa pari normal/ sa  fii normal,  fara ca altii sa-si dea seama ca de fapt nu esti asa, fiind prea ocupati si nefiind atenti la ceea ce se intampla in jurul lor, majoritatii lipsindu-i simtul detaliului si ca de fapt ai nevoie de “ajutoare” pentru a te putea incadra in decorul societatii.

Dupa ce am parasit locul respectiv, am vazut un baiat orb. Daca nu as fi vazut bastonul, probabil ca nu as fi observat daca nu ma uitam foarte atent. Mai mult decat parea, era la fel ca oricare dintre noi, ba chiar se putea citi linistea pe chipul lui -  foarte senin, de altfel.

Sunt convinsa ca de la astfel de oameni am invata foarte multe sau cel putin ne-am schimba pespectiva, unghiul din care am privi catre oameni si catre viata. Nu stiu de ce, dar de fiecare data cand vad asemenea cazuri, mi se face frica instant pentru ca ma gandesc ca oricand se poate intampla ceva, si nu pot decat sa-I mutumesc lui Dumnezeu pentru ca sunt sanatoasa.

Pana la urma, noi alegem normalul in care vrem sa ne incadram si la ceea ce ne raportam. Acelasi lucru, privit de doua persoane sa insemne pentru unul cel mai minunat lucru vazut, iar pentru celalalt, cel mai oribil, pentru unul normal pentru celalalt opusul.

Charles Adams spunea ca “Normal is an illusion. What is normal for the spider is chaos for the fly.” Stagnarea unuia reprezinta progresul celuilalt.

Un articol de: Cristina Chende

Nota obtinuta:
10 (1 vot)
1729 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Redactor-Colaborator Marţi, 18 Iunie 2013

Etichete pentru acest articol:

despre normalitate, ce este normalitatea



S-ar putea sa va intereseze si:

In ultimii ani s-a observat ca putin romani mai merg la biserica sa se roage. Se stie ca [..]
citeste si comenteaza
Cu totii suntem tenati sa stim provenienta numelor noastre, semnificatia acestora si mai [..]
citeste si comenteaza
Aventura constiintei ne aduce pe fiecare, mai devreme sau mai tarziu, la copilul din noi, [..]
citeste si comenteaza
Fenomenul tacerii, ca sa zic asa, este unul dintre cele mai interesante fenomene care [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Este aniversarea voastra, este ziua lui sau este ziua indragostitilor si vrei sa-l surprinzi? Sau [..]
citeste si comenteaza
Stim bine ca mierea este un aliment des intalnit in casele noastre, insa cate dintre noi il [..]
citeste si comenteaza
Extrem de popular in anii 1800, corsetul a fost intotdeauna solutia salvatoare pentru multe femei [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate