Icoana amintirilor de sarbatori

credinta-vii

Toti cei dragi sunt adunati in jurul mesei imbelsugate: sarmale, cozonac si vin. Este zarva mare pentru ca sunt veseli si dornici sa petreaca acest timp minunat impreuna.

Sunt frumosi si binevoitori, au usile casei si ale inimii deschise. Poate de-aceea, din ceata amintirilor, vin in vizita cei dragi plecati candva de langa noi, cu sania nemuririi, ninsi de intelepciunea vesniciei, calzi in dragostea noastra.

Poate ca le este greu sa stea de-o parte cand toti ai lor sunt la un loc. Ne infloresc pe chipuri zambete candide si in priviri inmuguresc boabe de roua.

De sarbatori se-ntorc ai nostri acasa, cei vii, dar si cei adormiti, carora le aprindem lumanari si le impartim pomana.

 

Cu furca-n brau si fusul in mana, ea toarce firul vietii!

Mi-am petrecut copilaria mai mult prin ograzile bunicilor si strabunicilor. Doar Dumnezeu stie cat de frumos a fost, si cum mi-au umplut sufletul si mintea cu nestemate amintiri. Doar El mi-a harazit darul de ai avea aproape pe acesti buni fauritori de drum al vietii.

 

Parintii tineri trebuiau sa munceasca, bunicii inca avea serviciu sau erau la munca pamantului, astfel ca eram lasati in grija unei strabunici.

Strabunica Leana o crescuse si pe mama. Femeie inalta, zdravana, cu trasaturi frumoase, blanda si senina, inteligenta si inteleapta, ne primea in odaia ei mica si roiam in jurul ei de dimineata pana seara.

Eu eram mai marisoara, iar fratele meu abia mergea.

Dupa ce isi astruca treburile gospodaresti, iesea cu noi la poarta, in capotul ei albastru inflorat, cu sortul pe de-asupra, punea furca in brau si cu fusul in mana, incepea a toarce firul cenusiu sau alb-galbui al lanei, in timp ce noi ne facem de joaca pe marginea santului plin de iarba si nasturasi.

 

Papusi de carpa

Cand ma plictiseam, imi facea papusi din carpe. Aratau ca niste bebelusi infasati, de diferite marimi, carora le desena ochi, nas si gura cu un carbune. Erau cele mai frumoase si mai vii papusi pe care le vazusem si ma jucam cu ele ore intregi.

 

Pe la pranz ne scotea la plimbare prin vale, strabatand potecile si salutand niste vecine, pana la parau. Aici ne opream sa bem apa proaspata izvorata direct din pamant, ne odihneau cateva clipe si ne intorceam pe un alt traseu. Admiram florile de prin curti si ni le spunea pe nume. Se mai oprea de vorba cu cate un cunoscut si apoi ne intorceam in odaia racoroasa cu miros de izma si busuioc pentru somnul de dupa amiaza.

 

Mancarea era delicioasa. Mirosea toata curtea a tocanita de rosii coapte culese din gradina, cu leustean si ceapa verde.

Treceau zilele de vara si noi, cu capul in poala ei, ascultam povesti sau amintiri, cantece sau snoave.

 

Cand am crescut, nu am mai vizitat-o atat de des, dar o intalneam duminica la biserica. Sedea in strana ei, in murmur de rugaciune, iar cand ma vedea imi strecura un banut in palma si ma saruta pe frunte.


Sfanta Vineri a copilariei mele

Cand s-a nascut sora mea, venea dumneaei in vizita. Parca o vad pasind agale pe ulita, cu broboada si ilic si cu sacosa incarcata.

Venea la mama si la noi, cu paloarea ei de sfanta, care a vazut mai de cu seara intr-un vis ca nu mai avem de unele, sau de altele. Aducea ulei, faina, zahar, paine, mere, nuci, dulceata sau magiun, biscuiti si bomboane si cate mai cate alte bunatati.

 

Era un fel de Sfanta Vineri, cu simtul ei aparte, de a ne aduce exact ce ne lipsea, sau ce se terminase. Parca o trimitea Dumnezeu!

 

Biblia strabunicii

Azi ne amintim de ea cu drag si cu lacrimi in ochi. O pomenim pentru zestrea spirituala pe care ne-a lasat-o, pentru exemplul crestinesc si pentru dragostea cu care ne-a inconjurat, contribuind la formarea noastra. Am pastrat biblia din care citea seara de seara, cu insemnarile dumneaei, cu paginile galbene de vreme si coperti stacojii. Mi-e draga mie si ii este tare draga mamii.

 

Nu cred ca trebuie sa privim in urma cu durere, ci cu candoare si putere, sa purtam cu noi spre viitor, samanta vie a credintei si a firii, hranita cu seva intelepciunii inaintasilor nostrii, si insufletita de nemurirea celor iubiti care au adormit. Ei traiesc prin noi, iar noi nu ne vom sfii sa-i pomenim in casele noastre macar de sfintele sarbatori.

 

Te iubim si nu te-am uitat!

Nota obtinuta:
10 (15 voturi)
1746 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Raluca-Burcea Joi, 29 Decembrie 2011

Etichete pentru acest articol:

persoane dragi, femei puternice, amintiri, bunici



S-ar putea sa va intereseze si:

Cine nu a citit una dintre frumoasele poezii ale lui Mihai Eminescu “Lacul”? Putine [..]
citeste si comenteaza
Cu totii avem clipe de cumpana in viata. Fiecare dintre noi stim cum e sa ne pierdem cel [..]
citeste si comenteaza
Nu mai este mult si vom sarbatori Invierea Domnului. Cu mic, cu mare ne vom inchina la [..]
citeste si comenteaza
In paradisul memoriabil, dupa primul pacat al primilor oameni (ce poate c-ar fi fost [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Sarbatoarea pe care o celebram la data de 29 iunie - Sfintii apostoli Petru si Pavel - ne aminteste [..]
citeste si comenteaza
Cu fiecare gand, eu port o vina Dar asta-i tot ce am, un gand! Un zambet cald mi-e-n inima [..]
citeste si comenteaza
Credeam ca e doar o poveste pentru copii, insa a ajuns sa-mi placa! “X-men: cei dintai ”- este [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate