“Statornic, drept si credincios si facator de bine/ O, brad frumos, ma-ndrepti sa fiu ca tine!”

Cu cetina tot verde, cu frunza neschimbata, il dorim in casele noastre. Podoaba a veseliei si vestitor grabnic al Craciunului, bradul, este placuta nostalgie a sarbatorilor de iarna din copilarie, este parfumul de sezon in casele incalzite de zambete si imbratisari, este tainica ascunzatoare a darurilor si parca nu-i la fel fara el.

Povestea bradului de Craciun

Traditia impodobitului bradului de Craciun se pare ca ar fi aparut la popoarele germanice si s-ar fi raspandit mai apoi in Anglia, Franta, Elvetia si mai apoi in toata lumea.

Legendele tesute in crengile bradului fac referire la Iisus Hristos sau la Fecioara Maria care la vreme de nevoie au cerut sprijin naturii.

O istorioara spune ca atunci cand Iisus si Petru umblau pe pamant s-a pornit o furtuna si o ploaie cu grindina. Mantuitorul si Sfantul Petru au cerut adapost padurii, insa falnicii stejari si fagi s-au sfiit si au dat inapoi, merii si perii au spus ca trebuie sa-si apere fructele, numai bradul smerit i-a indemnat sa se adaposteasca sub crengile lui spunand ca el roada de ocrotit nu are si ca frunzele lui sunt tepoase si rezistente la naprasnica vijelie.

Cand furtuna s-a domolit, Iisus a binecuvantat bradul ca vesnic sa aiba frunza verde, acele sale sa capete o mireasma placuta, sa aduca sanatate oamenilor, iar la miez de iarna cand toate fructele s-ar fi terminat, el sa fie impodobit cu nenumarate bunatati si sa fie inconjurat de veselie.

Bradul este prezent in traditia romaneasca la nunti si la mormantari semnificand viata vesnica, tineretea fara batranete. Forma lui triunghiulara simbolizeaza Sfanta Treime.

Bradul din amintire

La orele de lucru manual din clasele primare se realizau podoabe pentru bradul de Craciun: ghirlande din hartie colorata si poleiala, sub forma de lant cu zale, sau realizate prin decupaje, nuci si conuri de brad date cu bronz si fulgi de zapada din vata.

Mama cumpara bomboanele acelea invelite in ciocolata, dreptunghiulare si cu ambalaje luciose si colorate. Puneam cu grija si cateva globuri de sticla subtire, tavalite bine prin sclipici, niste beteala argintie mai firava si instalatia la care an de an mai schimba tata cate un bec.

Mirosea in casa a brad si ne faceam de lucru in jurul lui premeditand dimineata in care urma sa gasim cadourile mult visate sub crengile lui. Luam pe furis cate o bomboana, ruland inapoi ambalajul care ne-ar fi dat de gol in fata mamei, ca ne abatem de la post.

A trecut ceva timp de-atunci si azi, in locul bradului natural poposit ca printr-un miracol in tinda cu o zi inainte de ajun, in casele noastre isi face aparitia bradul artificial, cu o multime de decoratiuni, care de care mai interesante si mai aspectuoase, insa nu chiar atat de incarcate de poveste.

Nu-mi mai amintesc ce si cate vise se implineau sub brad, in fond, ne bucuram de orice am fi gasit acolo. Dar pastrand traditia, mentinem in suflet spiritul acelor bucurii, adevaratele daruri ale Craciunului.

Postat de: Raluca-Burcea Vineri, 16 Decembrie 2011