Depresia - generalitati

Numita si boala secolului XX, depresia, consecinta stresului, a ajuns pe locul 2 in lume in topul bolilor, dupa problemele de inima, detronand cancerul. Asta arata un studiu efectuat in anul 2009, care de asemenea confima faptul ca pana in 2010 aceasta tulburare a starii afective va ajunge pe primul loc in topul celor mai raspandite boli ale lumii. Mass media arata din ce in ce mai des cazuri cu oameni suferind de aceasta boala care ii impinge sa recurga la gesturi extreme, ca o ultima solutie de vindecare, toate cauzate de viata grea, stres, oboseala, si factori sociali care influenteaza viata de zi cu zi.

Depresivii celebrii

Depresia nu este o boala care afecteaza doar un anumit tip de oameni, care se incadreaza pe o anumita scara ierarhica sau intr-o anumita zona, ci afecteaza pe oricine, in orice colt al lumii indiferent de sex, nationalitate, religie, statut social. O lista intocmita cu depresivi celebri arata ca nici oamenii bogati nu sunt ocoliti de tristete, numarandu-se nume consacrate inca din cele mai timpurii vremuri pana in zilele noastre, cum ar fi: Hans Christian Anderson, Vincent Van Gogh, Robert Schumann, Elton John, Mel Gibson, Antony Hopkins si multi altii. Paradoxal este ca de multe ori depresia nu poate fi depistata de ceilalti din jurul celor suferinzi, din cauza ca ei sunt persoane care in viata de zi cu zi se afiseaza cu atitudine debordanta, comica si lipsita de griji.

Dickens, atins de boala sufletului

Nici cand viata cotidiana nu era atat de tumultoasa, celebritatile vremurilor nu erau lipsite de depresii. Charles Dickens (1812- 1870), celebrul romancier englez din perioada victoriana, care ne-a incantat cu scrierile lui celebre - Oliver Twist, David Copperfield, Marile sperante etc - a fost rapus de aceasta afectiune in jurul varstei de 30 de ani, dupa nasterea primului sau fiu. Studiile biografice asupra vietii lui ne indica inceputurile problemelor lui. Inca de cand era mic, Charles a fost pus in lumina reflectoarelor, prestand spectacole in fata familiei, toate acestea la indrumarea tatalui sau, fiind mereu aplaudat si laudat si in centrul atentiei, iar atentia de care a avut parte s-a transformat usor in irascibilitate si exasperare. Dupa aceasta perioada, brusc familia Dickens intra in faliment, din cauza tatalui sau, care pierde pe distractii o suma de bani si este bagat in inchisoarea datornicilor, fapt ce duce la maturizare fortata a lui Charles la varsta de 12 ani, cand ajunge sa munceasca 10 ore pe zi la fabrica de crema de ghete, pentru a-si intretine familia. Chiar si dupa iesirea tatalui din inchisoare, mama lui Dickens il trimite in continuare la munca, ceea ce il face pe acesta sa poarte ura pe femeia care i-a dat viata. La majorat se angajeaza intr-un birou de avocatura ca functionar, ulterior ajungand ziarist, ceea ce ii va oferi o viata pe drumuri, calatorind prin Anglia cu postalionul. Turneele de promovare a cartilor sale impreuna cu viata de jurnalist ii va aduce in cale un alt motiv al depresiei sale, si anume lipsa de stabilitate. Chiar si dupa casnicie nu isi gaseste linistea, iar in jurul varstei de 30 de ani, depresia se instaleaza, chiar daca viata lui era prospera, era bogat, celebru si isi indeplinise toate ambitiile. Depresia i-a intunecat capacitatea de creeare, ceea ce se vede in romanele scrise ulterior, fiind lipsit de energie si distras de ganduri. Pana la sfarsitul vietii, din cauza depresiei, a ales sa duca o viata mai retrasa, suferind de manie si impulsivitate si rupandu-se usor de realitate.

                                                                                                                        Luisa Stefan

Postat de: femeiaStie Joi, 25 Martie 2010