Am aflat, in capitolul dedicat ciocolatei, ca populatiile amerindiene din America Centrala (aztecii si mayasii) au fost promotoarele primei retete (sub forma unei bauturi preparate din boabe de cacao). Tot lor li se datoreaza si aparitia unei hartii destinate ritualurilor si scrierilor de tot felul (in special textelor sacre), despre care specialistii presupun ca este chiar mai veche decat papirusul egiptean. Adevarat sau nu, cert este ca hartia “amate” constituie  o “marturie” inca actuala a culturii mexicane, un simbol al unor credinte si traditii pastrate nealterate de-a lungul timpului.

I.1. Originile hartiei “Amate”

Cuvatul “amate” este forma spaniola a termenului “Amatl” (din vocabularul populatiilor bastinase din Mexic), referindu-se la un fel de hartie provenita din fierberea scoartei unor specii de arbori din familia smochinilor. In urma fierberii rezulta un material fibros, care era zbrobit cu pietre pentru a se obtine o hartie fina, incretita, in nuante de maroniu. Si dialectul mayas cunostea aceasta notiune, acordandu-i chiar semnificatii mai largi, in sensul in care “Amatl” insemna “carte din scoarta de copac”. Asemenea “carti” erau redactate de un fel de scribi (“Tlacuiloque”), ce deprindeau arta scrierii pe “amate” inca din copilarie, fiind considerati o categorie sociala privilegiata, alaturi de preoti, conducatori de trib si razboinici.

Inca de la aparitia sa, “amate” a fost considerata sacra de catre azteci, mayasi si tribul Otomi. Astfel, hartia aceasta a permis redactarea primelor documente, cronici si “acorduri” comerciale, oferind “materialul” necesar desfasurarii unor ceremonii religioase. “Amate” era preferata din mai multe motive. In primul rand, coaja de copac era o materie prima mai usor de obtinut decat pielea de animale (folosita atunci ca “suport” pentru scriere), prelucrarea ei realizandu-se mai rapid. In al doilea rand, putea fi colorata sau decorata mai simplu. Nu in ultimul rand, era un material usor, de aceea nu crea dificultati in ceea ce priveste transportarea si depozitarea.

In vremurile stravechi, hartia “amate” a facilitat dezvoltarea sistemului calendaristic al aztecilor si altor triburi ce populau America Centrala,  fiind in stransa legatura cu activitatea de marcare (prin semne speciale) a diferitelor evenimente pe diverse suprafete. Pentru acestia, masurarea timpului era o activitate semnificativa, intrucat viata lor se derula in perfect acord cu ritualuri si ceremonii religioase. De exemplu, calendarul aztec era divizat in 18 luni, indicand, pentru fiecare luna, zeitatile ce trebuiau celebrate si festivitatile ce urmau sa se desfasoare in cinstea lor. In acest sens, “amate” era utilizata si pentru confectionarea unor obiecte cu valoare ritualica, precum: mici obiecte decorative ce urmau sa fie purtate de tinerele femei in timpul ritualurilor dedicate fertilitatii, “genti” de ceremonie, dar si un fel de “steaguri” sau de “ambalaj” ce reprezenta sufletul in ritualurile de sacrificiu. Practic, nu era eveniment in care “amate” sa nu fie prezenta intr-o forma sau alta.

Omniprezenta hartiei “amate”  in timpul ceremoniilor si ritualurilor a fost observata rapid de conchistadorii spanioli ajunsi pe actualul teritoriu al Mexicului. Cel mai cunoscut dintre acestia, Hernan Cortes, a relatat faptul ca regele Montezuma a ordonat la un moment dat sa se fabrice peste un milion de foi de “amate”, care sa fie utilizate in timpul Ceremoniei Noului Foc (aceasta semnifica revenirea la o noua viata). Foile aveau sa fie pictate si scrise cu texte menite sa imbuneze zeii, fiind impartite tuturor participantilor la sarbatoare (acestia aveau datoria sa foloseasca hartia primita in ritualurile individuale, legate de familie). Datorita cererii mare de “amate”, in Mexic existau inca de pe atunci peste 42 de “centre” de fabricare, care produceau peste o jumatate de milion de foi pe an  (cele mai cunoscute erau in actualele locatii: Veracruz, Hidalgo sau Guerrero).

Dupa venirea spaniolilor, “amate” a inceput sa fie folosita din ce in ce mai putin si, la un moment dat, fabricarea ei a fost complet interzisa localnicilor. Interdictia a avut la baza urmatorul motiv: spaniolii doreau sa-si impuna propriile obiceiuri si o singura religie (cea crestina). Astfel, s-a ordonat arderea tuturor “cartilor” si “manuscriselor” care contineau date referitoare la zeii, sarbatorile sau eroii bastinasilor. Totodata, conchistadorii au decis inclusiv distrugerea sistemului calendaristic si impunerea calendarului crestin, impreuna cu sarbatorile crestine, intens promovate de misionari. Populatiile locale trebuiau sa se raporteze doar la istoria si la evenimentele petrecute dupa venirea spaniolilor pe pamanturile lor.

In ciuda acestor interdictii, au existat cativa misionari care au incurajat conservarea unor manuscrise confectionate din “amate”, in contextul in care acestea contineau date pretioase legate de viata cotidiana a aztecilor, de riturile, miturile, dar si de cunostintele lor medicale sau in materie de flora si fauna. Alaturi de acesti misionari, unii dintre guvernatorii spanioli ajunsi in Lumea Noua au pledat pentru pastrarea si chiar fabricarea unor “culegeri” (tot din hartia “amate”) de texte referitoare la relatiile comerciale ale triburilor, in contextul in care erau interesati de “regimul” unor produse precum aurul, cacaoa sau bumbacul.

Si pentru urmatoarele trei secole se poate remarca un declin al hartiei “amate”, fabricarea si utilizarea acesteia realizandu-se doar pentru scopuri speciale. Abia la inceputul secolului al XX-lea s-a inregistrat o crestere semnificativa a interesului pentru aceasta hartie, care continua si in zilele noastre. Dar despre acest fapt, cat si despre “reteta” fabricarii “amate”, vom afla in urmatoarea sectiune.

Postat de: Alina-Nedelcu Vineri, 03 Decembrie 2010