Gina Danescu iubeste nespus copiii si le-a dedicat de curand o carte de povesti noi despre timpuri stravechi, demult apuse. Astazi, multi copii nu mai au rabdare sa asculte povesti cu Alba ca Zapada, Scufita Rosie si Cenusareasa. Vor altceva, vor mereu ceva nou…

Poetul Paul San - Petru incearca sa faca o prezentare obiectiva, referindu-se la povestile Ginei Danescu. Iata ce spune: "Gina  Danescu se prezinta in fata copiilor nostri cu sase  povesti, in care elementele de basm sunt traditionale, lesne reconoscibile: o lume populata de printi si printese, zane si vrajitoare, pasari si iepurasi de plus, animati pentru roluri bine stabilite, albine luminoase, fulgi de nea cu capetenia lor atotputernica, toate umanizate benefic sau malefic. Intrigi, adversitati traditionale si afinitati general-umane, fantastizate in scopuri sincretice sau antagonice.

Imaginatia autoarei este debordanta, autoare ce se simte in elementul ei - usor de banuit ca o parte din copilarie intarzie inca in sufletul ei, revarsandu-se in pagini ce lesne inrobesc publicul infantil si chiar pe cel adult. Firul epic este adesea pavoazat cu fraze metaforice: “ Vantul racoros intra in camera ca o soapta a gradinii” sau “Apoi am simtit ca noaptea parca s-a grabit sa vina in mijlocul zilei”. Iata de fapt, un regal metaforic pana la saturatie: “Ochi negri adanci precum timpul”, “Fulgii mari si pufosi pluteau incet , ametitor si uneori i se pareau lacrimi stralucitoare de ingeri, alteori ii asemana cu cioburile unor stele sparte-n diamante;  ar putea fi papadii de argint purtate de vant, sau petale catifelate scuturate dintr-un trandafir urias mare cat pamantul". ( Povestea cantecului )

Autoarea detine un fir epic de o incarcatura onirico-fantastica de o stranietate tentanta, contaminanta, uneori parca din lumi N-dimensionale exprimate prin imagini si tensiuni maxime si rasturnari –surpriza de situatii, in favoarea personajului pozitiv. In acest sens, iata si o viziune paradisiaca: “… Era Muntele Tineretii. In gradinile pline de flori parfumate care nu se ofilesc niciodata, nu vazuse nici un batran sau bolnav, toti erau tineri cu trasaturi neschimbate de milioane de ani.”

"Scriitoarea Gina Danescu uzeaza de niste descrieri cu amanunte luxuriante psihologice, dar mai ales peisagistice, ce ar supune pe un scenograf unei munci sustinute, dar ademenitoare pentru atmosfera creata, conferind derularii epice o super-realitate convingatoare pentru micii sau mai marii cititori. Conflictele dintre elementele fantastice apartinanad “taberei binelui” contra celeilalte, se rezolva la modul clasic prin victoria primeia – uzanta de preferat pentru tonusul moral al copiilor, viitori luptatori cu vicisitudinile vietii.

Personal, aceasta carte m-a delectat, apreciind-o cu atat mai mult, autoarea fiind abia la debut, iar desenele in regie proprie dau un plus de atractie textului." (PAUL SAN-PETRU)

Postat de: Silvia-Filip Luni, 23 Mai 2011