Dumnezeu si buburuza

Ti s-a intamplat vreodata sa te apese o povara imensa, care sa nu te lase sa te ridici, sa te misti, care sa te faca sa simti ca iti este greu pana si sa respiri? Daca nu, nu vei intelege niciodata ce simtea buburuza Iza.

In timp ce statea tolanita pe un fir de iarba, bucurandu-se de caldura blanda a razelor soarelui de primavara, dintr-o data asupra ei cazu din senin, o pietricica. Era o pietricica de care un om nici nu s-ar putea impiedica, pe care nici macar nu ar observa-o, insa care pentru o biata buburuza era grea ca un bolovan.

- Doamne, incepu ea sa planga, de ce mi s-a intamplat aceasta tocmai mie? Ce se va intampla cu viata mea? Va mai fi vreodata ca inainte? Voi mai fi vreodata aceeasi persoana?

- Nu, ii raspunse Dumnezeu. Nu vei mai fi niciodata aceeasi persoana.

- Of! spuse buburuza. Si nu ai putea sa faci ceva in legatura cu aceasta? De exemplu, sa iei pietroiul acesta de pe mine?

- Pot, raspunse Dumnezeu, dar nu vreau.

- De ce?

- Asa e cel mai bine, ii spuse El. Vei vedea cu timpul.

Si mult timp Iza nu a mai vrut sa aiba nimic de-a face cu Dumnezeu. Acel Dumnezeu care nu ii asculta rugaciunile, caruia, dupa parerea ei, nu ii pasa de ea, care ar fi putut sa ii ridice povara miscand un singur deget, intr-o singura clipa.... Si care pur si simplu nu voia.

Totusi, Dumnezeu incerca sa o mangaie in diferite feluri. Ii trimitea alte insecte, care se interesau de ea si - desi oricat incercau, nu reuseau sa ridice acea pietricica de pe ea - o ajutau sa se simta mai putin singura. Ii trimitea razele soarelui ca sa o mangaie dimineata, cand buburuza rareori avea chef sa se trezeasca, si ii zambea in fiecare stea pe care o buburuza o vedea noaptea, in acele rare dati cand ridica ochii spre cer.

- Ei, ii spuse El intr-o dimineata, cand aceasta isi plangea, ca de obicei, soarta, cum merge treaba?

- Nu merge, raspunse buburuza. „Ca si cum nu ai vedea!”, adauga ea in sinea ei.

- Atunci, ii spuse Dumnezeu zambind, hai sa o facem sa mearga.

Si o clipa cat vesnicia, o lasa sa simta o particica din iubirea nemarginita pe care i-o purta. Era ceva bland, care o invaluia in caldura si lumina, si care in acelasi timp o ridica. O ridica din marea de amaraciune in care o cufundasera nu atat imprejurarile, cat propria ei atitudine.... Singurul lucru care era cu adevarat al ei, singurul lucru pe care il putea controla... Si in privinta caruia o daduse complet in bara.

„Nu”, isi spuse ea atunci cand totul lua sfarsit. „Nu voi mai fi niciodata aceeasi. Si viata mea nu va mai fi niciodata la fel.”

- Asa e, raspunse Dumnezeu, care ii citea gandurile cu aceeasi usurinta cu care guverna Universul. Nu vei mai fi niciodata aceeasi. Vei fi o super-buburuza.

Si intr-adevar, cuvintele Lui se implinira. Pe zi ce trece, buburuza incepu sa respire tot mai usor, sa se miste tot mai mult, pana cand intr-o dimineata se intinse (caci si buburuzele se intind cand se trezesc dimineata, nu doar oamenii) si acea piatra cazu, pur si simplu, de pe ea. Atunci cand atinse pamantul se sfarma in zeci de bucati, care fura imprastiate de vant, si mult timp dupa aceea, buburuza s-a intrebat cum se poate ca dintr-o povara care aproape ca o strivise odata sa nu mai ramana un singur fir de praf.

Si i s-a mai intamplat uneori, in viata, sa cada pe ea tot felul de obiecte: pietricele, frunze, ba chiar si gume de mestecat sau alte chestii lipicioase. Totusi s-a ridicat de fiecare data. Avea multe alte variante, dar aceasta era singura care merita sa fie luată in considerare de o super-buburuza.

O poveste de:  Lucia Benea

Nota obtinuta:
10 (4 voturi)
1781 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Redactor-Colaborator Vineri, 25 Martie 2016

Etichete pentru acest articol:

povesti cu buburuze


S-ar putea sa va intereseze si:

Gina Danescu iubeste nespus copiii si le-a dedicat de curand o carte de povesti noi [..]
citeste si comenteaza
A fost o data ca niciodata ca daca n-ar fi nu s-ar povesti. A fost un imparat si o [..]
citeste si comenteaza
Daca ai putea vreodata sa te transformi in ceva - in orice - ce ti-ar placea sa fii? [..]
citeste si comenteaza
Dumnezeu mi-a oferit multe din ce mi-as putea dori, insa El mi-a dat un har, o putere [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Suntem inca in perioada vacantei, a concediului, a relaxarii, asa ca o noua destinatie pentru tine, [..]
citeste si comenteaza
Copiii apar in vietile nostre ca o binecuvantare.Ei devin soarele,lumina,aerul...centrul [..]
citeste si comenteaza
Dragostea ce-o simteam pretutindeni, acum isi avea intinderi nemarginite, atotprezente si [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate