Secretul Teodorei

Am scris aceasta poveste acum cativa ani. Multi avem secrete pe care ne straduim sa le ascundem. Dar se traieste greu in umbra lor. Cat de ciudat ar fi ca intr-o zi sa descoperim ca cea mai populara fata de la serviciu ascunde acelasi secret cu cea neobservata de nimeni?

Recent am dat peste manuscris intr-un fisier, cautand altceva. M-am gandit sa-l public la o editura digitala. Voi ce parere aveti?

 

Teo face cunostinta cu Laur

Pe Laur il cunoscuse demult. Parca in alta viata. O viata in care gandurile nu o napadeau ca acum; in care obsesiile nu pusesera stapanire pe mintea ei.

Era inainte de Sarbatori. Primul semestru nu se sfarsise inca. Dragos, unul dintre putinii ei prieteni, o invitase la balul bobocilor de la el din facultate. Reusise sa gasească niste baieti talentati si o fata, impreuna cu care işi facuse formatie. El canta la chitara si era si coordonatorul grupului. Era un mic sef. Venise de curand la Bucuresti pentru a urma Facultatea de Medicina. Fire deschisa, el ii cucerise usor pe colegi cu entuziasmul sau.

La inceput, Teo nu promise nimic. Nu mersese nici la balul ei, desi se imprietenise cu multi dintre colegi. Acestia se dusesera, asa ca nu se punea problema ca ar fi lipsit distractia. Pur si simplu nu simtise nevoia sa mearga.

Intr-un weekend ploios, pe cand povestea cu fetele in Camin, Dragos o sunase si-i spusese sa dea pe speaker. Aproape fara sa-si dea seama, Teo facuse ce o rugase. Acum era prea tarziu sa se razgandeasca pentru ca fetele nu ar fi lasat-o în ruptul capului sa inchida. Muzica-i umplea camera. „ Poveste de dragoste ” a lui Stefan Banica. Ascultase de multe ori aceasta poveste. Insa acum nu auzea cuvintele. Auzea doar vocea care le canta. Voce pe care si-ar fi dorit-o sa-i sopteasca la ureche: „ Te voi iubi mereu. Pe tine te cautam. ”

A doua zi i-a dat mesaj lui Dragos si l-a anuntat ca o sa vina. A mers la gara si a vrut sa-si cumpere bilet. Exista insa o problema. Unul din trenuri ajungea cu cateva ore înainte, fix în timpul repetitiilor, iar celalalt ajungea abia dupa ce formatia incepea sa cante. Il sunase pe Dragos, care o convinsese sa opteze pentru prima varianta, asigurand-o ca va veni sa o ia de la gara. Vor putea sta si de vorba mai mult, iar timpul va trece repede ascultandu-i cum repeta.

Mai era o saptamana pana atunci. Dar saptamana zburase precum o zi. Teo alergase mereu. Isi facuse programare la coafor pentru dimineata zilei în care urma sa plece. Ea care nu calca pe acolo decat sa se tunda! Iar la tuns doar ce venise cu câteva zile în urma. Mersese in oras, de unde cumparase o fusta neagră cu volanase, ce cobora pana la genunchi si o bluza stransa pe corp precum un corset, care- i scotea în relief sanii mici şi albi. De la magazinul de accesorii alesese un colier deosebit, compus din bile albe si negre. Comandase si un ruj roz, din catalogul pe care i-l arata mereu pe sub banca, in timpul cursurilor, una dintre colege.

Ziua sosise. Teo se trezise devreme pentru a merge la coafor. Iesise de acolo o fata cu parul lung si drept, frumos pieptanat catre spate si dat cu fixativ. Nici macar ea nu stiuse ca are parul atat de lung, nu si-l indreptase niciodată pana atunci. Traia intr-o epoca a schimbarii: aparuse telefonul mobil, placa pentru par,  laptopul, socializarea se mutase in mare parte pe facebook. Se acomodase usor intr-o noua locuinta, intr-un alt oras, cu alti oameni. Acceptase insa greu evolutia tehnicii. Isi cumparase tarziu un telefon, si acela numai cu setarile de baza, cand ajunsese la concluzia ca avea nevoie de el.

Se imbracase repede in blugi si intr-un flanel corai, pe gat. Isi luase bagajul si inca muscand dintr-un sendvis se aruncase in autobuz. Prinsese trenul chiar inainte sa plece.

Mergea pentru prima oara pe acest traseu. Ii placea sa mearga cu trenul. Ii placea sa priveasca natura din mersul trenului. Asa ca i se paruse scurt drumul.

La coborare se uitase in toate partile. Dragos nu se vedea nicaieri. Venind catre ea, un baiat i se adresase, foarte serios: „ Ai sosit la timp pentru intalnire! ”. Iar ea-i raspunsese : „  E posibil sa ai intalnire, dar sigur nu cu mine! ”. Laur  rase. Fata nu cazuse in capcana! I-a spus apoi ca il trimisese Dragos, deoarece el nu putuse ajunge din pricina repetitiilor. Asa ca urma sa o conduca el la cladirea Politehnicii, pe care facultatea la care studia Dragos o inchiriase pentru aceasta ocazie fericita. Laur povestise fetei ca era student la Mapn sau, mai bine zis, intern. Nu putea sa iasa decat atunci cand avea note mari si intre anumite ore. La Camin nu existau restrictii, fiecare facea ce voia. Insa Teo isi avea bine conturate limitele. Nu ca ceilalti, care dormeau ziua, iar noaptea mergeau la cumparaturi sau spalau. Pentru ea, noaptea era pentru somn si ziua pentru treburi. Iar in dulap hainele stateau frumos aranjate, nu aruncate de-a valma, ca la colege.

Si totusi intalnirea avusese loc. Pentru ca o invitase sa-i arate orasul, iar ea acceptase. Impropriu spus, orasul. Statea de jumatate de an in Bucuresti si nu reusise sa vada prea mult din el. Ce e drept, nici nu iesea prea des. Pe amicul ei îl cunoscuse la un concert al lui Tudor Chirila. Se dusese să ia un suc pentru prietena lui( o fată grasuta si blonda, cum avea sa afle Teo mai tarziu ), iar la întoarcere il varsase pe Dragos. Acesta nu se suparase si astfel deveniseră prieteni. Mai tarziu ii unisera multe alte lucruri.

O dusese în Centru. Cladirile inalte o impresionasera, dar forfota multimii-i displacuse profund. Se oprisera pentru o clipa, iar el ii spusese ca se aflau pe Calea Victoriei. Teo se bucurase, ca si cum ar fi regasit ceva pierdut demult. „ Cata vreme vor exista oameni, vor exista mereu destine si calea-i va duce catre victorie sau spre pierzare. Depindea doar de ei cum vor sti sa-si croiasca propriul drum  ”- gandise Teo cu voce tare, apoi ii explicase ca se referise la celebrul roman al lui Cezar Petrescu. Laur nu citise mult, dar ii placeau povestile. Ii  placea sa o asculte, asa ca ea-i istorisise o parte din „ Aurul Negru ”, unul dintre romanele ei preferate,  si il facuse sa-i promita ca va citi restul.

Se simteau bine impreuna, parca s-ar fi cunoscut dintotdeauna. Astfel ca timpul trecuse repede si ajunsesera la Politehnica doar cu o ora inainte sa inceapa balul. Dragos se mirase. O cunostea demult pe Teo si stia ca se ataseaza greu de oameni. Asa ca nu reusea sa priceapa cum de petrecuse atat de mult timp cu Laur. Dar se bucura ca nu se plictisise. Dragos o condusese apoi într-o camera unde se putea schimba pentru petrecere. Incercase sa o faca sa vorbeasca, insa aceasta doar zambise conspirativ. Amicul ei ramasese si mai nedumerit.

In noua tinuta, data cu rujul roz  si cu buclele frumos pieptenate, nu se recunoscuse nici ea. Vedea în oglinda o tanara frumoasa si eleganta. Hainele cele noi si buclele ce cadeau libere pe umeri dadusera o nota noua trasaturilor sale de copil. Parca se maturizase dintr-odata. Faptul ca arata bine ii daduse o noua incredere in propria persoana. Credea ca poate cuceri pe oricine.

Cand iesi, petrecerea incepuse. Deocamdata doar cu melodiile puse de DJ, formatia urma sa cante mai tarziu. Teo statea de vorbă cu baietii si cu prietena lui Dragos, Cristina, cand unul dintre cei mai doriti barbati din sala o invitase la dans. Acceptase, trebuia sa-si sarbatoreasca triumful, dar halal sarbatorire, se plictisise ingrozitor! Barbatul arata grozav, insa conversatia mergea greoi spre deloc. Plus ca mai vorbea si foarte incet.

Pe cand se intorcea la masa auzise primele acorduri ale chitarei. VOCEA -i dedicase primul cantec al serii. Ridicase privirea si il văzuse pe Laur stand in mijlocul scenei. Acum intelegea de ce-i paruse atat de familiar. Inainte sa-l vada, ii ascultase vocea joasa si calda, precum o confidenta. Se asteptase sa-l gaseasca la masa, nu-i spusese ca face parte din formatie. Crezuse ca venise cu multimea sa caste ochii la repetitii. Si cum de pierduse cu ea atata timp in oras, in loc sa repete?  Si-i facuse si dedicatie? Inima incepuse sa-i bata repede. Poate si el o placea! Oare ce ar fi zis Dragos de asta? Nu prea i-ar fi convenit! Putin mai tarziu il inlocuise Cristina, iar el o invitase la primul lor dans. Laur avusese multe iubite. De ultima se despartise inainte de a veni la facultate. „ Domnisoara nu suportase departarea ”-i spusese Laur . Era tot din Craiova, precum Teo. Aceasta din urma nu avusese decat o relatie. Ce relatie, nici nu se sarutasera! Dar Teo avusese grija sa-i ascunda amanuntul acesta pentru a nu o considera o persoana prea rigida.

Laur ar fi vrut sa o stranga tare de tot in brate pe Teo, insa pricepuse ca ea e alt soi de fata decat cele cu care iesise el. Din teama de a nu strica totul, in timp ce dansau pastrase mereu distanta. Ca sa vada cum reactioneaza, ii povestise ca el avea multe prietene fete, fapt care pe iubitele lui le deranjase. 

Astfel, vazand ca nu face niciun gest concret de apropiere, Teo intelesese ca el vrea ca ei sa fie doar amici.

Catre dimineata, cand Dragos si Cristina se oferisera sa o conduca, ea le spusese ca merge Laur cu ea. Nu stia de ce facuse aceasta, nici macar nu il întrebase. Insa  Laur, care era de fata nu negase. Dragos ii multumise ca venise  sa-i sustina, iar apoi ea si Laur plecasera. Nu stia nici Teo cum de-i trecuse prin cap o astfel de idee, dar stia ca  dorea sa mai petreaca putin timp cu el .

Ajunsesera devreme la autogara, iar afara batea un vant taios. Laur o imbratisase pe la spate si isi lipise obrazul de al ei. Era cald si bine in bratele lui, iar ea se gandea ca probabil asa proceda el cu amicele lui. Nu permisese pana acum astfel de dovezi de prietenie, dar crezand ca pentru el e un lucru obisnuit, nu pusese intrebari. Nu vroia cu niciun chip sa riste sa para din nou ciudata. Nu acum cand in sfarsit depasise acel prag. Si in niciun caz lui Laur, pe care il placea.

Uitase sa-l intrebe ceva, si anume, cum o recunoscuse la gara. El ii povestise cum Dragos ii dăduse ca puncte de reper urmatoarele: o fata creata, cu parul de culoarea castanei coapte, pe care il purta mereu prins in coada si imbracata intr-un palton rosu inchis. Teo izbucnise in ras si il asigurase ca numai intamplarea il ajutase. Se decisese în ultima clipa sa poarte paltonul rosu ( i se paruse prea colorat pentru calatorie). Parul il avusese in totalitate drept, insa deoarece alergase pentru a prinde trenul si inauntru fusese cald, cum dăduse de umezeala se transfomase la loc in cascada de bucle neastamparate, care-i da deseori de furca lui Teo.

Laur ii spusese ca-i placea parul ei, apoi o intorsese cu fata catre el si o sarutase. Primul sarut al lui Teo si primul sarut al lor ca pereche.

de Doruta Dumitru

Nota obtinuta:
10 (4 voturi)
602 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Redactor-Colaborator Joi, 14 Septembrie 2017

Etichete pentru acest articol:

povesti



S-ar putea sa va intereseze si:

Daca pana mai ieri evocam momentele in care grijile vietii erau atat de departe si-mi [..]
citeste si comenteaza
Obiceiurile vechi, programele preluate inconstient de la familia ta sau apropiatii tai au [..]
citeste si comenteaza
Femeia care plange Sufletul tau, plange. Trupul tau de femeie plange, ochii tai [..]
citeste si comenteaza
Suflet drag iubirea are si ea mandria ei Lasa-l pe drumul lui si alege sa il uiti. Esti [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Depresia, doar o etapa in viata , motiv de reevaluare si de regasire a puterii de a o lua de la [..]
citeste si comenteaza
Flower Power ne place si azi, cel putin modelul cu flori. Dar, stop. Stim ca a semnificat mai mult [..]
citeste si comenteaza
In goana nebuneasca dupa tinerete fara batranete, femeile recurg de foarte multe ori la trucuri [..]
citeste si comenteaza
„Atata foc, atata aur/ Si-atatea lucruri sfinte/ Peste intunericul vietii/ Ai revarsat, [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate