Copilarie cu parfum de petunii

chicken-close-up-dinner-265393

Iubirea, e adevarat, ne face parte din Dumnezeu, insa...suntem oameni. Saveniul, orasul unde s-a nascut tatal meu -  miroase a salata de vinete, ardei copti si petunii, intotdeauna. Culmea, nu miroase a branza de oaie, desi Botosani-ul este la o aruncatura de bat, iar piata din Saveni se aprovizioneaza din Botosani.

Bunica mea (mama tatalui meu) ne dadea mereu cate un chiup de branza, pusa la sare. Asa branza nu am mai mancat niciodata!

Cand mergeam cu tata, in vizita, ne primea cu ciorba de gaina (punea 2-3 gaini la o ciorba!), cu muuult patrunjel si un ditamai borcanul cu smantana. Si, mai ales, o mamaliga maaaare, aurie, toate insotite de o tava plina-ochi de friptura de pui.

Ce friptura facea bunica mea!!!

Nu stiu cum o prajea, ce ii facea – sunt si eu sotie, gospodina, si fac friptura – insa asa friptura cum facea bunica, nu am reusit sa fac. Nu imi iese la fel!

 

Intr-o primavara am plecat cu tata la bunica, la Saveni – Dumnezeu sa-i ierte pe amandoi.

Bunica se simtea rau, asa ca am plecat eu si cu tata, sa vedem cum sa o ajutam. Bunica era bine, atunci, doar ca avea palpitatii.

Cand am ajuns, ne-a pus pe masa ditamai mamaliga, ditamai cratita cu ciorba de gaina, ditamai budana cu smantana  si a zis: “Infulecati, mai, oti fi flamanzi, dupa atata drum!” “Bunica – zic eu - noi am mancat ceva, pe drum!” …“Taci, fata, taica-tu trebuie sa fie flamand. Ce ati mancat? O amarata de tartina??? Ia mancati si taceti!”…

Si, nici una, nici doua, i-a trantit tatei in farfurie o ditamai jumatate de gaina, zicand: “Mai, baiatul mamei, tu esti slab, trebuie sa mananci!” (tata avea atunci 102 kg - insa m-a impresionat grija ei fata de copilul pe care il nascuse).

Dupa ce am terminat ciorba, a adus, saraca femeie, tava intreaga cu pulpe de pui si un chiup de branza-telemea: “Hai, acu’ felul doi”. Ne-am uitat unul la altul, deja satui, si…de voie, de nevoie, am luat cate o pulpa. Iar bunica spune: “Stii, Costica? (tata) Dupa ce am pus friptura la cuptor, am adormit si cred ca s-a cam ars! Noroc de vecina, ca a simtit si m-a trezit, altfel faceam totul scrum!” “Ce scrum, bunica?, zic eu. S-a caramelizat ceapa, iar pulpele sunt mai bune decat am mancat eu vreodata!” “Mda…, zice ea, privindu-l pe tata cu dragoste, Costica, e bun?”

Si ramane cu ochii atintiti pe tata, asteptand un raspuns.

“Daaaaa!!! E tare bun!!!, zice tata, infulecand 5 pulpe, una dupa alta.

Toata figura ei s-a luminat, in contemplarea copilului ei. “Asa ma bucur, Costel!”, zice ea. “Dar mai lasa loc, ca am facut si placinte cu branza, poale-n brau!”

Tata se uita la mine, panicat, dar nu zice nimic. Eu…dau din umeri.

“Aduc placinte, Costelus?”, intreaba bunica, cu speranta ca puiul ei mai poate manca intr-o zi,  cat i-a pregatit ea pentru un an.

“Mda…(zice tata cu ultimul os in gura)…poate mai incape, una”…

…Si vine, bunica draga din povesti, de care imi e dor, cu un lighean maaare cu poale-n brau, pe care il pune in mijlocul mesei. “Hai,  “bagati la ghiozdan”! …Si admira, cu toata dragostea unei mame, cum mananca cu pofta, fiul ei.:)

 

De asta mi-e dor de ea. De asta am pretuit-o, mereu. Pentru ca si-a iubit copilul, mai mult decat orice.

 

…Apoi, dupa masa, bunica adoarme, obosita dupa atata pregatire, atata gatit: “De la 2 noaptea stau in bucatarie, ca stiam ca veniti azi si trebuia sa am ce sa va pun pe masa, of, zilele mele”!

Iar noi am iesit la plimbare, prin Saveni. Atata parfum de petunii! Atatea arome de vinete si ardei copti ! Atatea amintiri! Radeam si ne aminteam din nou de bunicul Ioan, care lucra la LOTO si, de fiecare data cand mergeam in Saveni ne opream la el sa tragem lozuri, care de fiecare data se dovedeau a fi necastigatoare si ne suparam si ii boscorodeam pe “aia care nu mai dau drumul odata la castiguri”, ne aminteam de pomii fructiferi de pe langa garduri, de crengile carora ma agatam, copil fiind, cu pofta de fructe, iar proprietarii veneau la gard si spuneau “mai luati, sunt asa multe fructe! Sa va aduc si o punga?”…in loc de “nu aveti voie”, cum eram obisnuiti in oras.

Mi-e dor de bunici, mi-e dor de tata. Mi-e dor de Saveni. Nu mai merg acolo, acum, pentru ca nu mai am la cine, nici cu cine (mergeam cu tata).

Mi-e dor de copilarie, pentru ca atunci erau toti langa mine si toate erau asa cum as vrea si acum sa fie.

Mi-e dor.

Stiu, gresim cu totii, insa suntem oameni. IUBIREA ne face parte din Dumnezeu, asa ca te rog, Doamne, iart-o pe roaba ta, Olga si las-o langa Tine.

Face o friptura asa de buna!!!:D

Photo by: pexels.com

Nota obtinuta:
10 (2 voturi)
172 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Teoana Marţi, 06 Noiembrie 2018

Etichete pentru acest articol:

copilarie, bunici, iubire



S-ar putea sa va intereseze si:

Esti vazuta ca un om bun in lume. Esti sensibila, deschisa si nu esti rautacioasa fara [..]
citeste si comenteaza

Vis

Azi noapte am adormit pe muzica si am visat ca pictam orasul cu tine. Aveam pensule mari [..]
citeste si comenteaza
Ai grija la capcanele intinse de trupul tau, de firea ta. Vrei sa iti rezolvi problemele [..]
citeste si comenteaza
Obiceiurile vechi, programele preluate inconstient de la familia ta sau apropiatii tai au [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Despre trecerea femeii de la copilarie, la maturitate. [..]
citeste si comenteaza
In miez de suflet am rascolit, sa aleg farmec si scantei de iubire care sa iti reaminteasca de [..]
citeste si comenteaza
Daca atunci cand citesti un text – cat de mic – dupa ce termini de citit simti nevoia sa ridici [..]
citeste si comenteaza
„Rutina” ne omoara”, auzim mereu. „Rutina” e dusmanul iubirii! E dusmanul vietii!”. Nu [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate