Copilarie cu parfum de petunii

chicken-close-up-dinner-265393

Iubirea, e adevarat, ne face parte din Dumnezeu, insa...suntem oameni. Saveniul, orasul unde s-a nascut tatal meu -  miroase a salata de vinete, ardei copti si petunii, intotdeauna. Culmea, nu miroase a branza de oaie, desi Botosani-ul este la o aruncatura de bat, iar piata din Saveni se aprovizioneaza din Botosani.

Bunica mea (mama tatalui meu) ne dadea mereu cate un chiup de branza, pusa la sare. Asa branza nu am mai mancat niciodata!

Cand mergeam cu tata, in vizita, ne primea cu ciorba de gaina (punea 2-3 gaini la o ciorba!), cu muuult patrunjel si un ditamai borcanul cu smantana. Si, mai ales, o mamaliga maaaare, aurie, toate insotite de o tava plina-ochi de friptura de pui.

Ce friptura facea bunica mea!!!

Nu stiu cum o prajea, ce ii facea – sunt si eu sotie, gospodina, si fac friptura – insa asa friptura cum facea bunica, nu am reusit sa fac. Nu imi iese la fel!

 

Intr-o primavara am plecat cu tata la bunica, la Saveni – Dumnezeu sa-i ierte pe amandoi.

Bunica se simtea rau, asa ca am plecat eu si cu tata, sa vedem cum sa o ajutam. Bunica era bine, atunci, doar ca avea palpitatii.

Cand am ajuns, ne-a pus pe masa ditamai mamaliga, ditamai cratita cu ciorba de gaina, ditamai budana cu smantana  si a zis: “Infulecati, mai, oti fi flamanzi, dupa atata drum!” “Bunica – zic eu - noi am mancat ceva, pe drum!” …“Taci, fata, taica-tu trebuie sa fie flamand. Ce ati mancat? O amarata de tartina??? Ia mancati si taceti!”…

Si, nici una, nici doua, i-a trantit tatei in farfurie o ditamai jumatate de gaina, zicand: “Mai, baiatul mamei, tu esti slab, trebuie sa mananci!” (tata avea atunci 102 kg - insa m-a impresionat grija ei fata de copilul pe care il nascuse).

Dupa ce am terminat ciorba, a adus, saraca femeie, tava intreaga cu pulpe de pui si un chiup de branza-telemea: “Hai, acu’ felul doi”. Ne-am uitat unul la altul, deja satui, si…de voie, de nevoie, am luat cate o pulpa. Iar bunica spune: “Stii, Costica? (tata) Dupa ce am pus friptura la cuptor, am adormit si cred ca s-a cam ars! Noroc de vecina, ca a simtit si m-a trezit, altfel faceam totul scrum!” “Ce scrum, bunica?, zic eu. S-a caramelizat ceapa, iar pulpele sunt mai bune decat am mancat eu vreodata!” “Mda…, zice ea, privindu-l pe tata cu dragoste, Costica, e bun?”

Si ramane cu ochii atintiti pe tata, asteptand un raspuns.

“Daaaaa!!! E tare bun!!!, zice tata, infulecand 5 pulpe, una dupa alta.

Toata figura ei s-a luminat, in contemplarea copilului ei. “Asa ma bucur, Costel!”, zice ea. “Dar mai lasa loc, ca am facut si placinte cu branza, poale-n brau!”

Tata se uita la mine, panicat, dar nu zice nimic. Eu…dau din umeri.

“Aduc placinte, Costelus?”, intreaba bunica, cu speranta ca puiul ei mai poate manca intr-o zi,  cat i-a pregatit ea pentru un an.

“Mda…(zice tata cu ultimul os in gura)…poate mai incape, una”…

…Si vine, bunica draga din povesti, de care imi e dor, cu un lighean maaare cu poale-n brau, pe care il pune in mijlocul mesei. “Hai,  “bagati la ghiozdan”! …Si admira, cu toata dragostea unei mame, cum mananca cu pofta, fiul ei.:)

 

De asta mi-e dor de ea. De asta am pretuit-o, mereu. Pentru ca si-a iubit copilul, mai mult decat orice.

 

…Apoi, dupa masa, bunica adoarme, obosita dupa atata pregatire, atata gatit: “De la 2 noaptea stau in bucatarie, ca stiam ca veniti azi si trebuia sa am ce sa va pun pe masa, of, zilele mele”!

Iar noi am iesit la plimbare, prin Saveni. Atata parfum de petunii! Atatea arome de vinete si ardei copti ! Atatea amintiri! Radeam si ne aminteam din nou de bunicul Ioan, care lucra la LOTO si, de fiecare data cand mergeam in Saveni ne opream la el sa tragem lozuri, care de fiecare data se dovedeau a fi necastigatoare si ne suparam si ii boscorodeam pe “aia care nu mai dau drumul odata la castiguri”, ne aminteam de pomii fructiferi de pe langa garduri, de crengile carora ma agatam, copil fiind, cu pofta de fructe, iar proprietarii veneau la gard si spuneau “mai luati, sunt asa multe fructe! Sa va aduc si o punga?”…in loc de “nu aveti voie”, cum eram obisnuiti in oras.

Mi-e dor de bunici, mi-e dor de tata. Mi-e dor de Saveni. Nu mai merg acolo, acum, pentru ca nu mai am la cine, nici cu cine (mergeam cu tata).

Mi-e dor de copilarie, pentru ca atunci erau toti langa mine si toate erau asa cum as vrea si acum sa fie.

Mi-e dor.

Stiu, gresim cu totii, insa suntem oameni. IUBIREA ne face parte din Dumnezeu, asa ca te rog, Doamne, iart-o pe roaba ta, Olga si las-o langa Tine.

Face o friptura asa de buna!!!:D

Photo by: pexels.com

Nota obtinuta:
0 (0 voturi)
57 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Teoana Marţi, 06 Noiembrie 2018

Etichete pentru acest articol:

copilarie, bunici, iubire



S-ar putea sa va intereseze si:

Ma sfatuiam cu tine cum ma sfatuiam cu ingerii. Aveai locul de regina si aveai cheile [..]
citeste si comenteaza
Sa tii minte asta: Prima etapa in contientizarea propriei valori, este negarea si [..]
citeste si comenteaza
Motto: Love is all around. Love is the only shocking act of the planet! Arta iubirii, cea [..]
citeste si comenteaza
Puiut dragut, priveste in ochii mei. Nimeni si nimic nu-ti va putea face rau vreodata. [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Mamele nu castiga nimic din lacrimile copiilor. Insa copiii profita din plin de lacrimile mamei, [..]
citeste si comenteaza
Batranetea este privita ca ceva foarte, foarte indepartat, atunci cand esti tanar. Cand ai 20 ani, [..]
citeste si comenteaza
Pe multi ii aud spunand: “daaaa, siiiigur, stai acasa, nu faci nimic, ai tot timpul la [..]
citeste si comenteaza
Cum te obisnuiesti cu tine insati, cand vezi in oglinda trecerea anilor, peste chipul tau? Mi se [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate