Nu de moarte trebuie sa iti fie frica, Omule, ci de slujitorii ei!

adult-blur-burn-1466971

Multa vreme, tanara fiind, ii tot auzeam pe prietenii mei: “Mi-a murit bunica!”, “Mi-a murit tatal!”...

Si intotdeauna, dincolo de compasiune, simteam o bucurie, usor vinovata: “Mie nu mi-a murit nimeni! Ehehe, eu mai am muuult pana atunci! Ai mei sunt toti tineri!” (si, in mintea mea, nemuritori).

Dar…Moartea a intrat prima data in viata mea, cand a murit bunicul dinspre mama, Bubu. El a fost primul membru al familiei mele care a plecat. Si cred ca acela a fost momentul de inceput al batranetii mele. Nu stiu de ce moartea ii imbatraneste atat de mult pe cei ramasi in viata.

Si acum incerc sa o dau afara din suflet, dar de fiecare data cand cred ca am reusit, o simt pandind, din umbra. Poate pentru ca, mai apoi, au inceput sa plece si altii, dragi mie.

Si mereu ma indarjesc, ca in copilarie, cand Bubu imi spunea ca o sa moara, iar eu ii promiteam cu o convingere de neclintit ca, daca intra Moartea in casa, o bag in soba, sa arda si sa scap lumea de coasa ei.

“Dar n-ai cum s-o vezi, ca nu se arata decat celui ce moare”, imi spunea Bubu, insa eu nu credeam si ramaneam o bucata de noapte cu ochii mari deschisi, atenta sa nu scap cumva momentul cand Moartea ar fi intrat in casa. Iar trosnetul linistitor al lemnelor imi arata ca soba era destul de incinsa pentru a servi drept loc de veci, Mortii.

Insa ea nu mai venea si m-am gandit ca bunicii mei n-or sa moara niciodata. Iar cand venea vorba despre moarte, le spuneam increzatoare: “La voi n-o sa vina, ca eu stau de paza!”

 

Iar, peste ani, cand Moartea a venit si l-a luat pe Bubu…am vazut-o. Insa soba nu era incinsa, iar copilaria mea se sfarsise. Insa, chiar si asa, m-am straduit sa o dau afara, insa m-am lovit de obstacole pe care nu am avut putere sa le inlatur. Ori de cate ori intorceam privirea, o simteam pandind de dupa usa si intra din nou, cocotata pe umerii celor pe care si-i facuse slujitori.

Asa ca…acum, in timp, am inteles ca am stat de paza la o usa gresita: nu de moarte trebuie sa iti fie frica, Omule, ci de slujitorii ei!!

Photo by: pexels.com

Nota obtinuta:
0 (0 voturi)
440 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Teoana Vineri, 15 Martie 2019

Etichete pentru acest articol:

copil, pierdere, iubire, bunici, suferinta



S-ar putea sa va intereseze si:

Am absolvit liceul cu ganduri marete. Aveam promisiuni pentru trupul si sufletul meu care [..]
citeste si comenteaza
Vremea este imprevizibila toamna. Astazi poate sa fie soare si vreme frumoasa de [..]
citeste si comenteaza
Suntem toti niste copii, dar am lasat grijile sa ne acopere inocenta, dragostea si [..]
citeste si comenteaza
Iata ca a venit ziua in care scriu o recenzie. Nu credeam sa comentez vreodata un [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Pe multi ii aud spunand: “daaaa, siiiigur, stai acasa, nu faci nimic, ai tot timpul la [..]
citeste si comenteaza
Vesnicia se naste atunci cand totul pare ca se naruie in jurul tau. Atunci cand crezi ca ceea ce [..]
citeste si comenteaza
Multa vreme, tanara fiind, ii tot auzeam pe prietenii mei: “Mi-a murit bunica!”, “Mi-a murit [..]
citeste si comenteaza
Credinta si Increderea merg mana in mana, si totusi sunt separate. Dumnezeu, culmea, nu e habotnic. [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate