Nu de moarte trebuie sa iti fie frica, Omule, ci de slujitorii ei!

adult-blur-burn-1466971

Multa vreme, tanara fiind, ii tot auzeam pe prietenii mei: “Mi-a murit bunica!”, “Mi-a murit tatal!”...

Si intotdeauna, dincolo de compasiune, simteam o bucurie, usor vinovata: “Mie nu mi-a murit nimeni! Ehehe, eu mai am muuult pana atunci! Ai mei sunt toti tineri!” (si, in mintea mea, nemuritori).

Dar…Moartea a intrat prima data in viata mea, cand a murit bunicul dinspre mama, Bubu. El a fost primul membru al familiei mele care a plecat. Si cred ca acela a fost momentul de inceput al batranetii mele. Nu stiu de ce moartea ii imbatraneste atat de mult pe cei ramasi in viata.

Si acum incerc sa o dau afara din suflet, dar de fiecare data cand cred ca am reusit, o simt pandind, din umbra. Poate pentru ca, mai apoi, au inceput sa plece si altii, dragi mie.

Si mereu ma indarjesc, ca in copilarie, cand Bubu imi spunea ca o sa moara, iar eu ii promiteam cu o convingere de neclintit ca, daca intra Moartea in casa, o bag in soba, sa arda si sa scap lumea de coasa ei.

“Dar n-ai cum s-o vezi, ca nu se arata decat celui ce moare”, imi spunea Bubu, insa eu nu credeam si ramaneam o bucata de noapte cu ochii mari deschisi, atenta sa nu scap cumva momentul cand Moartea ar fi intrat in casa. Iar trosnetul linistitor al lemnelor imi arata ca soba era destul de incinsa pentru a servi drept loc de veci, Mortii.

Insa ea nu mai venea si m-am gandit ca bunicii mei n-or sa moara niciodata. Iar cand venea vorba despre moarte, le spuneam increzatoare: “La voi n-o sa vina, ca eu stau de paza!”

 

Iar, peste ani, cand Moartea a venit si l-a luat pe Bubu…am vazut-o. Insa soba nu era incinsa, iar copilaria mea se sfarsise. Insa, chiar si asa, m-am straduit sa o dau afara, insa m-am lovit de obstacole pe care nu am avut putere sa le inlatur. Ori de cate ori intorceam privirea, o simteam pandind de dupa usa si intra din nou, cocotata pe umerii celor pe care si-i facuse slujitori.

Asa ca…acum, in timp, am inteles ca am stat de paza la o usa gresita: nu de moarte trebuie sa iti fie frica, Omule, ci de slujitorii ei!!

Photo by: pexels.com

Nota obtinuta:
0 (0 voturi)
405 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Teoana Vineri, 15 Martie 2019

Etichete pentru acest articol:

copil, pierdere, iubire, bunici, suferinta



S-ar putea sa va intereseze si:

Din cand in cand, ne place sa fim singuri, dar si atunci ne dedicam timpul gandindu-ne la [..]
citeste si comenteaza
Da, toti suntem, intr-adevar, un fel de “carti deschise”. Diferenta e ca unii avem [..]
citeste si comenteaza
Isi privea absenta mainile ce zaceau inerte deasupra tastaturii. Brazdate de nervuri [..]
citeste si comenteaza
“Vaaai!!! Ce mult ati slabit!!! Cat? Vreo 5-6 kg, dupa cum va vad, nu?” [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Multa vreme, tanara fiind, ii tot auzeam pe prietenii mei: “Mi-a murit bunica!”, “Mi-a murit [..]
citeste si comenteaza
Azi mi-au operat baietelul! Baietelul… da, baietelul!!!... Toti rad cand aud cand si cum il [..]
citeste si comenteaza
Cum iti pot cere eu, unitate simpla, sa fii si tu asemeni mie, cand tu esti un multiplu? Cum sa-ti [..]
citeste si comenteaza
Daca atunci cand citesti un text – cat de mic – dupa ce termini de citit simti nevoia sa ridici [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate