Corin V. Petraru - Scriind prima carte - Iubire ascunsa

Corin_V._Petraru_2_

Corin V. Petraru - Scriind prima carte - Iubire ascunsa (Editura Pastel, Brasov,2015) – , mi-am spus incet in barba: Daca-mi vad tinandu-mi in mana ceea ce am scris, dupa aceea pot sa mor linistit. Si n-a fost sa fie! Iata-ma-s la a saptea carte si nu mai doresc sa mor, dar in schimb doresc sa mai scriu!”

Ploua intr-o zi de mai, o zi perfecta pentru a redacta interviul dedicat lui Corin V. Petraru. Stropi de ploaie iviti pe geam isi cauta calea, precum cuvintele ce vibreaza si n-au astampar in paginile cartilor lui Corin V. Petraru.

Intotdeauna am spus ca este destul de dificil sa rezumi activitatea unui OM in cateva randuri. Oricat te-ai stradui, parca tot nu-i suficient si simti acut ca ti-ai nedreptatit interlocutorul.

Va invit sa descoperiti un OM tenace, un OM special, un OM sensibil, un OM ce pentru mine a devenit deja un EXEMPLU. Si daca dansul spune ca vorbeste serios chiar si atunci cand glumeste, nu pot decat sa mai adaug glumind ca este "vinovat"  intrucat are un stil de scriere ce da dependenta celor ce-l citesc. Si vorbesc foarte serios, cu nesfarsita bucurie ca am avut norocul de a-l intalni…

 

FemeiaStie.ro:  V-ati nascut si ati copilarit la Brasov. Rememorati, va rog, un moment hazliu pe care doriti sa-l impartasiti cititoarelor noastre.

Corin V. Petraru: Ca sa glumesc, nu sa ridiculizez, certificatul de nastere mi-a fost eliberat de Orificiul Juridic al Primariei din satul in care m-am nascut, evident.

De retinut ca sunt nascut in comuna Alma a judetului Sibiu, langa Medias. Primul trimestru din clasa I l-am urmat la Liceul nr.2 din Medias, dupa care m-am mutat, evident cu familia, la Brasov, unde mi-am continuat copilaria pana deunazi dupa ce am luat hotararea de-a ma retrage in Germania.

Ca o frumoasa amintire a copilariei mele, mai am in memorie o cantare pe care o fredonam cu colegii mei mai mari si mai obraznici decat mine, si anume: “ Mai am un singur dor/ Sa-l vad pe Titro chior/ Legat de un chicior(picior)/ Si dus la abator!”

“Titro”, acel substantiv propriu nu am stiut pe-atunci ce-nseamna, doar mai tarziu cand am intrebat si am aflat ca domnul Titro (porecla sau nume), nici asta nu mai retin, a fost directorul scolii.

scriitor-corin_V._Petraru_.jpg

FemeiaStie.ro:  Spuneati, la un moment dat, ca sunteti aproape de T. Arghezi , in ceea ce priveste numarul meseriilor ce le-ati avut de-a lungul timpului (autorul a avut nu mai putin de 11 meserii). Ne-ati putea dezvalui macar jumatate din meseriile ce v-au pasionat?

Corin V. Petraru: La 14 ani, pe cand am terminat clasa a VIII-a, luptam pentru a intra la un liceu din cele patru de prestigiu ale Brasovului. Batalia a fost mare, de la 20 de candidati in sus pe un loc. Pe atunci, tatal meu mi-a spus: “Copile, daca vrei carte, fa-ti! Dar mai intai la munca!” Deci sansele-mi erau scazute, in schimb proletariatul Brasovului fiind intr-o crestere prin industrializarea masiva a orasului, s-au pus bazele scolilor profesionale si a liceelor cu profil industrial si economic in invatamantul seral si fara frecventa. Sa am mai multe sanse am intrat la sesiunea din toamna la Liceul Economic, sectia Merceologie. Am intrat cu 10 la Mate si 9 la Romana, dar la Seral. Deci trebuia sa ma angajez in profil economic. Erau recent infiintate depozitele I.C.R.T.I (actualul Brintex) unde ma angajasem ca Primitor - Distribuitor. Baiat de baiat, ce mai…Sediul liceului era pe strada Henri Barbusse. In aceasta incinta de imobil impozant pe doua nivele, latura dreapta era ocupata de Liceul Economic, iar pe latura stanga Liceul de Muzica si Arte Plastice, la parter fiind cancelariile si atelierele de pictura si instrumentele muzicale mari (piane, harfe, etc).

Cand totusi mai si chiuleam, ma duceam cu vreo coleguta oachesa (dornica si ea de un mic chiul) pe banca-n parculetul de langa Saguna, unde ne pupam pana ne plictiseam si trecea ora. In alte dati pozam ca manechin la elevii de la Plastica, la crochiuri. Capatam 7 lei pe ora. Acolo am avut o verisoara, profesoara de pictura, care m-a remarcat la o festivitate imbracat intr-o bluza alba cu manecute scurte si pantaloni trapezi. Asa precum aratam, putin bronzat, un pic filiform, cu toate grupele de muschi asezate pe bust si-n special mini-pectoralii la vedere, m-a remarcat, m-a invitat la orele ei, sa pozez ca fiind un excelent manechin, mai ales ca o faceam pe bani.

Tot acolo am reusit sa ma indragostesc sadea de o eleva mai mica decat mine cu un an, dar care a reusit sa ma marcheze aproape toata viata, poate ca si acum ma mai gadila putin in noptile cu luna plina, fara nori si stele multe. Aproape ca am facut-o idol, era precum un mini-croasant, frageda, fina, miniona, cu sanii ca doua piersici in parg, cu un mijlocel ca de albinuta, iar piciorusele parca pline de polen proaspat cules din pastoralul ei cotidian. Era frumoasa foc, dar si mai si, era foc si para. Asa dupa cum se comporta, imi arunca doar jarul din focul ei, care mai mult ma parpalea. Trei ani de zile nu am reusit sa o pup macar, imi promitea doar tangential…In schimb, a inceput cu mine o altfel de scoala, m-a facut sa devin un autodidact, unul mic naiv, iar din cel prostut ce am fost, am devenit parca atotstiutor. La fiecare sfarsit de saptamana ne intalneam, eu cu ganduri de-a o strange-n brate si cand colo ea, in mainile deschise gata de-a o face, mi le umplea cu carti, apoi imi soptea la ureche (sa ma dea gata si mai tare):

"…pana saptamana viitoare le citesti si le si conspectezi. Ai inteles?" Evident ca intelesesem cu si mai mare sarg.

In paralel cu serviciul zilnic de 8 ore, dupa amiaza la scoala, zi de zi pana la sorocul de armata.Tot in cei trei ani am mai facut cursuri de calificare de Sudor, Lacatus mecanic, iar la 19 ani, tot inainte de armata, Scoala de Maistri.

Albinuta mea de pe atunci, la un moment dat, ca o adevarata profesoara pe langa mine, o credeam pe deasupra ca-i frigida, stana de piatra, fara nimic altceva. Am aflat subit intr-un tarziu ca s-a maritat cu dispensa de la parinti. Mai sa fie! M-a lasat cu ochii-n soare. Necajit nevoie mare, m-am apucat de explorat femeia, tineretea ei, farmecul ei, tot ce credeam ca-i intangibil la ea. M-am imprietenit cu Balzac, sa-mi duc invatatura mai departe (vezi Femeia la treizeci de ani), zbarnaiam pe langa Zola, Dickens, filosofii antici, Dumas, Shakespeare, Cosbuc, Eminescu, Kant, Iorga. Ma bagasem in Anatomie artistica. Tipul temperamental in functie de grupa sanguina. Chiritoaiele mici si dragute le invarteam pe degete…Nopti la rand, pana sa cuceresc micile cetati, fara pistoale, suliti sau sageti, le strangeam in brate, la multe dintre mandrute le recitam la ureche, le faceam mai intai cunostinta cu Eminescu, ascultam cu ele-n brate susurul apelor,boncanitul cerbilor la margini de razoare si clinchet de izvoare. Eu nu am vrut sa stiu ce-i ala sex, precum colegi si prieteni ce behaiau ca prostii pe langa vreo stafidita sau visina putreda. Eu le aratam mai intai frumusetea lunii, carul mare, rosul englez al macilor, aroma papadiilor, abia dupa aceea le ofeream un pupic timid si-o floare. Ehei, frumos mai era!

Ma voi rezuma la doar cateva propozitii, poate fraze, nu din zgarcenie, ci doar dintr-o mica blazare si-o unda neagra ce-mi da peste cap amintirea stagiului militar pe care l-am considerat o pierdere de timp. Oricum, am vrut ca sa compensez si pe atunci cu ceva ce sa-mi ramana totusi peste timp. In armata am facut 9 luni scoala de soferi de profesie si cu un cost de 8 lei (3 lei timbru fiscal si 5 lei pretul carnetului de profesie, cu toate gradele lui luate: B-autoturism, C-camion+ remorca, D-autobuz…), cu care m-am ales dupa un an si doua luni. Ei bine, asa cum nu mi-a placut armata, a trebuit sa invat sa stau cuminte in plutonul “Neamului de manivela” si sa invat de asemenea vestita melodie din armata “Frunza verde ca cimentu, M-a ha-ha locotinentu…” De subliniat de-aici meseria de sofer de profesie.

Revenind acasa, m-am inscris la Academia de Arte plastice (fosta Scoala de Stiinta si Tehnica pentru Tineret-Brasov), sectia Sculptura, facuta tot la seral (vezi Aroma iubirii). Bineinteles ca ceasul vietii ticaia, aducandu-mi si un fecior (pe care am reusit sa-l fac intr-un concediu, sa fie frumos ca muma-sa si destept ca tata-so!) (vezi Iubire ascunsa)

Dupa armata m-am angajat la grupul de scoli generale 7-10-22 din Brasov, ca maistru de atelier la clasele V-VIII. Eram “Don Profesor”. De subliniat ca am mai mentinut atelierul “cu munca la domiciliu”, in care m-am mai calificat in sudura, strungarie, iar in creatie ca pionierat am facut o multime de lucrari de sculptura in lemn incadrate in metal batut. In 1982 am fost dat afara din invatamant, pe motiv ca nu am vrut sa devin membru PCR si mi s-a inscenat un rechizitoriu de denigrare, pe motive politice, dar cum pilele erau in floare, am scapat. Imediat m-am angajat la fosta I.C.A.- Ghimbav Brasov (vezi Pentru cine trebuia sa-mi dau viata). Dupa 1990 Love Story, mai putin Love si mai mult Story (vezi Hoinar batran, vezi Asezari ingenunchiate).

 

FemeiaStie.ro: Cum erau orele de limba si literatura romana pentru dumneavoastra? Prevesteau ca va veti apuca de scris candva?

Corin V. Petraru: La copiii carora li se imprima mai mult prostioare in cap, ca si mie de altfel, deoarece eu nu faceam exceptie, mi s-au imprimat atat multe prostioare, cat si lucruri bune, spre exemplu: “Un cocos legat de pat, se numeste predicat”, ori “Lapte acru si batut, se numeste atribut.” Ceea ce am invatat cu temei este cuvantul “sant” si apoi “Masa pe gheata!”, mi-e foarte greu sa-l tot transform din fiecare propozitie in “sunt”… 

 

FemeiaStie.ro:   In ce context ati scris prima carte? Ce a urmat apoi?

Corin V. Petraru: Aici este mai complicat, dar nu imposibil de raspuns. In urma cu cativa ani (de cand m-am stabilit in Germania si Doamne Ajuta ca am fost aici) urma sa fac o operatie pe coloana. Ca sa evit operatia, caci s-a putut si asa, am fost internat intr-un sanatoriu de recuperare. Ei bine acolo, in trei saptamani am observat ca eram asezat ca pe-o cumpana, sa-mi dea posibilitatea sa descifrez tainele vietii si-ale mortii. Credeti-ma, caci nu glumesc! De fapt si cand glumesc, vorbesc serios! In acele trei saptamani mi-a mai aparut un Har (pe langa celelalte) si m-am slobozit la scris. Precum celor patru Apostoli li s-a slobozit puterea de-a scrie cele patru Evanghelii, tot asa si mie mi s-au deschis pofte, ceruri, inspiratii, porti, toate cu tot ce tine de scris, inconjurat de muze, iele, sfinti, ieruvimi si serafimi, chiar si fostele iubite care-mi mai faceau cu ochiul in autobuzul 12, spre poarta Schei.

 

FemeiaStie.ro: Ce inseamna "acasa" pentru Corin V. Petraru?

Corin V. Petraru: Acasa pentru Corin Petraru este acolo unde se simte cel mai bine, acolo unde ar putea sa doarma cel putin o ora la pranz intr-un hamac, pe o plaja din Caraibe, cu cateva tinere sa-i arate doar ce au ele mai frumos, iar sotia dintr-un alt hamac sa le avertizeze sa fie totusi decente.

 

FemeiaStie.ro:  Stiu ca aveti un ritm alert si ca scrieti noaptea...Ce va inspira?

Corin V. Petraru: Nu doresc sa amestec Forta Divina, Sfanta Treime cu Crezul meu, dar in capul meu am reusit prin iubirea mea indistructibila ce o am acum, sa alerg mult in toate partile, sa merg la pas cu Iisus Hristos, sa-i sarut manuta Maicii Domnului, cand stau cu EA noaptea la taclale simple, impletite cu rugaciuni doar de cateva cuvinte. La toate acestea am ajuns inlaturand ura care m-a bantuit multa vreme, acea ura care cu Dracusorul ce nu-mi dadea pace de mai multa vreme, erau sa ma faca si sa ma vada mai degraba un criminal de profesie, decat un bun crestin. Asa am avut impresia si bine-mi pare ca nu o mai am! Deci fara a mai da si alte explicatii, sunt un om cat se poate de normal, aceasta din punct de vedere anatomic, fara defecte vizibile si medicale, fara niciun fel de aluzii la Socola sau la Spitalul nr.9 din Sibiu.

 

FemeiaStie.ro: Cat de mult va dor diminetile care va alunga muzele?

Corin V. Petraru: Nu-i o durere, ci o bucurie a luminii care imi da satisfactia visului implinit.

 

FemeiaStie.ro:  Ati avut de-a lungul vietii, asa cum fiecare om are, si momente de cumpana…Care a fost atitudinea dumneavoastra vis a vis de aceste incercari?

Corin V. Petraru: Da am avut ceva si-acel ceva m-a marcat, un ceva care s-a vindecat dar la care cicatricea a ramas intocmai ca la vitele-nfierate pe crupa. Ca sa nu mai racai printr-un trecut care inca ma mai doare, cititi-mi Iubire ascunsa si poate dupa aceea ma veti intelege mai bine. Poate…Cine stie, bine, cine nu, nu. La vechii greci Themis le-a fost zeita dreptatii.Themis in greaca veche inseamna legea naturii si-a ordinii divine. Ei bine, eu oare ce am vrut sa arat in timp? Mai nimic… Oricum mi-am bagat nasul prea mult, iar Themis in duritatea ei, m-a luat si m-a trantit pe-un taler de pe care aproape ca nu m-am mai putut misca, iar Maica Domnului Draguta m-a observat, m-a ridicat o data si a doua oara, iar taurul din mine ma framanta necontenit, nu-mi da deloc pace, chiar si-acuma ma mai necajeste, sa caut ce? Habar nu mai am. Eu am crezut ca nemurirea…Si-n fine, fiindca nu m-am putut astampara, in ianuarie anul acesta, am facut un preinfarct, la care doctorii mi-au spus incurajandu-ma ca nu-i atat de grav, dar fie ce-o fi m-au atentionat sa nu mai sar calul prea mult.

 

FemeiaStie.ro: Cateva cuvinte despre prietenia cu profesorul Gheorghe Cuciureanu, va rog…

Corin V. Petraru: Domnul Cuciureanu, o personalitate, un om ales, mult mai complex, detine o filosofie mai greu de patruns, cu toate ca se poate afirma si-altfel, cunoscandu-i-o, cum e cazul meu. Evident ca nu pot spune despre domnia sa decat ca doctoratul l-a ridicat pe niste culmi inalte ale cunoasterii.

 

FemeiaStie.ro:  Unde mai putem gasi cartile dumneavoastra? (n.r. “Iubire ascunsa” , “Aroma iubirii” am constatat ca au stocul epuizat).

Corin V. Petraru: Scriind prima carte - Iubire ascunsa (Editura Pastel, Brasov, 2015) – , mi-am spus incet in barba: Daca-mi vad tinandu-mi in mana ceea ce am scris, dupa aceea pot sa mor linistit. Si n-a fost sa fie! Iata-ma-s la a saptea carte si nu mai doresc sa mor, dar in schimb doresc sa mai scriu!

Aici intervine cea mai stringenta latura, cea economica. Din aceasta simpla cauza stocul este limitat. La editura Pastel din Brasov, acolo unde am facut tiparirea cartilor, am considerat ca trebuie sa dau comanda de mai putine exemplare sa-mi tipareasca manuscrisele, deoarece nu stiam cum o sa decurga vanzarea de carte. Dealtfel acest scepticism il au si alti scriitori si poeti, observandu-se o descrestere la citit si evident la cumparare de carte.

 

FemeiaStie.ro:  Urmeaza o noua lansare de carte, asteptata, ce va avea loc in luna mai. Dezvaluiti-ne, va rog, cadru in care va avea loc acest eveniment.

Corin V. Petraru: Referitor la urmatoarea lansare - Inca totul se afla in tratative, dar oricum pana la sfarsitul lunii mai, spun din nou, cu ajutorul Celor de Sus, o vom scoate la capat cu brio! Am ales ca lansarea de carte sa fie in localitatea Arpasu de Jos (Sibiu) deoarece acolo-i sunt obarsiile sotiei si asa cum imi place sa glumesc, toate neamurile miresei acolo sunt. Evident ca acolo am gasit buna intelegere din partea Primariei locale, fiind o buna amfitrioana pentru un asa eveniment, hai sa-i spun cultural. Si, nu in ultimul rand, sa arat arpasenilor ca nu au dat banii degeaba ca dar de nunta fiicei lui Mitru lu Dobrin de peste vale…

 

FemeiaStie.ro:  In incheiere, tin sa va multumesc pentru amabilitatea de a-mi acorda acest interviu si va rog sa transmiteti un gand cititoarelor femeiastie.ro, cititorilor dumneavoastra, oamenilor care inca mai citesc si asteapta cu interes si nerabdare lansarile de carte.

Corin V. Petraru: Daca si vestitul Lenin, care in scolile regimului si-n fiecare clasa era atarnat intr-o rama de tablou si mai scuipau elevii pe furis spre el, spunea: "Invatati, Invatati, Invatati!", apoi cum sa nu transmit si eu urarea si indemnul "Cititi-ma!", caci numai asa “ne vom cunoaste bine”, vorba romantei fara varsta, a unei soliste numita Ioana Radu. Cu multumiri! Numai cu bine! Corin P.

Sursa foto: arhiva personala Corin V. Petraru

Un interviu realizat de: Silvia Filip

Nota obtinuta:
10 (7 voturi)
168 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Silvia-Filip Marţi, 21 Mai 2019

Etichete pentru acest articol:

interviu, Corin V. Petraru, iubire ascunsa, Hoinar batran, lectura, citit, pasiune, daruire



S-ar putea sa va intereseze si:

Intre doua repetitii de spectacol, intre doua aparitii editoriale, intre doua proiecte de [..]
citeste si comenteaza
Pusa si Ciobul de oglinda. Iata doua carti catre care te poti indrepta atunci cand simti [..]
citeste si comenteaza
Cineva spunea ca un mare arhitect este neaparat si un mare poet pentru ca el trebuie sa [..]
citeste si comenteaza
Cand spunem Liviu Antonesei ne gandim cu totii la “Despre dragoste. Anatomia unui [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

In noaptea de 9 spre 10 ianuarie 2013, asteroidul Apophis a fost observat la Observatorul [..]
citeste si comenteaza
Moda Vintage te-a gasit asteptand-o de mult timp. Actritele anilor '40, '50, '60 au avut un loc [..]
citeste si comenteaza
Cat de dor mi-a fost de privirea ta calda ! Era ora pranzului si te grabeai sa pleci.Chiar si [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate