Conversatie cu omul launtric

Afara ploua linistit, cu frunze mari ruginii, pline de visuri cu aripile frante ce-au renuntat la lupta, si-au decis sa-si doarma somnul liniste, pe pamantul omului care calca in fiecare zi increzator, pentru ca astazi i s-a dat o noua sansa, aceea de a-si intelege al sau rol. 

Totul depinde de timpul oferit si decat de mult reuseste omul launtric sa intre in pielea personajului din spectacolul vietii de zi cu zi. Sunt momente insa, cand omul launtric, fiinta reala prin excelenta, refuza sa joace rolul omului din exterior, framantat de griji si de nevoi, macinat de regretele unor clipe ce au trecut si le-a pierdut din cauza orgoliului sau nemasurat. Si atunci se razvrateste si se opune categoric personajului ce traieste intr-o lume pe care el nu o intelege.

Dialogul ravasitor al omului launtric cu cel exterior

- Nu, astazi eu nu voi intra in pielea unui personaj pe care nu-l inteleg. Nu, astazi vreau sa ma bucur de siguratatea ce ma asteapta langa focul sufletului, care arde mocnit. Vreau sa las tacerea sa ma imbratiseze si sa-mi aline inima zbuciumata de traiul haotic al omului exterior. Astazi am nevoie de acea liniste pe care doar siguratatea mi-o poate oferi. Doar ea ma poate ajuta sa-mi vindec sufletul ranit de tragicomedia in care vrand nevrand stiu ca am sa joc. Dar nu acum. Acest moment de aici si de-acum e doar al meu si-l voi trai cum se cuvine, sorbind dintr-o cana de ceai aburinda, clipele ce mi se ofera in dar...Sunt....atat de.....

- Am auzit eu bine? Nu vrei in pielea mea sa intri fiindca nu ma-ntelegi? Cat de absurd. Cum sa nu ma intelegi, cand Eu sunt Tu, iar Tu esti Eu? Noi doi suntem un singur suflet dintr-o  inima ce bate in fiecare zi pentru  viata pe aceasta scena numita Pamant. E foarte simplu. Tu traiesti prin mine, eu traiesc prin tine, iar amandoi jucam rolul care ne-a fost destinat.

- Da, noi traim unul prin celalalt...dar...totusi...nu-mi doresc sa joc rol unui om macinat de regrete, fiindca nu a stiut sa-si traiasca clipele atunci cand le-a primit. Nu vreau sa joc in drama vietii cu visuri nerosite, inca. E-absurd sa mergi pe drumul vietii fara sa lupti pentru ale tale visuri. E absurd sa le lasi sa-si franga artipile in timp ce privesti spre trecut mangaind amintirile. Trezeste-te! Traieste-ti visurile!

- Da!!!!!! Trezeste-te! Traieste! Dar stii ceva? Desi imi este greu sa recunosc, eu fara Tine nu insemn nimic...Eu pentru a exista am nevoie de tine, asa cum tu ai nevoie de mine. Avem nevoie unul de altul pentru a trai si a ne juca rolul ce ne-a fost atribuit. Asa ca, nu te mai plange de ceea ce nu-ti convine. Daca vrei o schimbare accepta sa intri in pielea mea. Schimbarea incepe de la tine. Tu esti cel care ma dezbraca pe mine de regrete, de amintiri, de clipe netraite, de oameni ce-au trecut prin viata si si-au pus amprenta pe sufletul ce vorbeste in soapta, pentru a nu trezi tacerea ce se odihneste intr-un colt al inimii. Asa ca, trezeste-te tu! Eu, omul exterior, ce-ti par de neinteles, sunt precum o cuie muzicala, care nu canta daca lipseste cheita care sa o invarta. Altfel spus, daca tu nu ma invarti eu nu cant. Invarte-ma, fa-ma sa cant, sa dau putere visurile cu aripi frante ce se leagana in uitare. Pune-ne in valoare jucandu-ti rolul cat mai bine. Starneste ropote de aplauze. Fa-ma mandru, ca sa te fac mandru. Traieste prezentul jucandu-l magistral, pentru ca viitorul sa nu aiba regrete...M-ai inteles?

- Te-am inteles. Ma voi trezi...te voi trai...

Cand omul launtric intelege in final ca nu poate fugi de omul exterior fiindca doar prin el se poate manifesta, accepta sa intre in pielea sa, zi de zi, jucandu-si rolul, uneori mai bine, alteori mai putin bine. Uneori rade, alteori plange, uneori cade, alteori se ridica. Important este ca nu se da batut, nici de vantul schimbarii care ii frange aripile, nici de anotimpurile vietii care vin si pleaca, nici de ploaia de lacrimi a sufletului care adesea spune: Nu mai pot, da-mi un ragaz.

Omul launtric s-a invatat sa mearga la brat cu omul exterior, printre framantari si ganduri aievea, urme de suisuri si coborasuri, dorindu-si ca in fiecare momnent, sa-si depaseasca a sa conditie umana.

Un articol de: Irina Cristina Ţenu

Nota obtinuta:
9.6 (10 voturi)
828 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Redactor-Colaborator Marţi, 25 Octombrie 2016

Etichete pentru acest articol:

visuri, om launtric, om exterior, viata, rol



S-ar putea sa va intereseze si:

Cand ai probleme acasa, necazuri la serviciu sau stii ca o ruda, prietena are probleme te [..]
citeste si comenteaza
Raze de lumina patrund timide prin ochiul de geam satul de atata ploaie trista si tacuta. [..]
citeste si comenteaza
Credem sau nu, afirmatiile au puteri nebanuite insa, bineinteles, atat timp cat chiar [..]
citeste si comenteaza
Se apropie Ziua Indragotitilor si deja Internetul este luat cu asalt. Toata lumea copiaza [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Pe unele posibil sa le fi auzit, mai ales daca sunteti nascuti mai aproape de vremurile noastre, pe [..]
citeste si comenteaza
“Cartile sunt carausii civilizatiei. Fara carti, istoria este muta, literatura nu are glas, [..]
citeste si comenteaza
Este o zi ca oricare alta. Te gandesti ce sa faci dupa serviciu si alegi sa te plimbi putin prin [..]
citeste si comenteaza
Luna plina, cer instelat, oras pustiu, doar un pieton pierdut din drumul lui mai colinda strazile [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate