Munca şi mentalitatea de sclav

Munca, munca si iar munca…

Cei mai multi dintre noi, cand aud cuvantul „munca” se gandesc la o activitate pe care o faci ca trebuie, pe care vrei sa o termini cat mai repede ca sa poti pleca acasa ori altundeva si  sa te apuci de acele lucruri minunate care te asteapta. Munca este cumva sinonima cu efortul, chiar cu suferinta as zice. Cel putin pentru cei mai multi oameni.

Acum cateva luni, intr-o discutie cu sefa mea, o domnisoara draguta de 28 de ani, de altfel, o aud spunand la un moment dat, referitor la sarcinile de serviciu (citat aproximativ): La urma urmei, nu vii la munca de plăcere, daca e sarcina de serviciu, o faci, vrei nu vrei... Atunci am avut un gand, sa-i spun: Stii, tocmai ai definit mentalitatea de sclav!. Nu am mai apucat, caci era oricum pe fuga.

Dar acesta este adevarul: cel care se gandeste la munca sa ca la o datorie, la ceva pe care il face pentru ca TREBUIE sa-l faca, nu pentru ca VREA sa il faca, are o mentalitate de sclav. Sclavul considera ca el nu poate alege, el nu se crede in stare de a functiona pe baza propriilor sale alegeri. El a renuntat la puterea sa de a alege, din teama...teama de a fi parasit, abandonat, poate chiar ucis.

Cine este „sclavul” din noi, mai exact?   

Sclavul din noi este de fapt copilul din noi. Copilul ranit, copilul abuzat din noi. Este acea parte care a hotarat ca aceasta suferinta este prea mult pentru mine. Nu vreau sa mai simt vreodata asa ceva. Si face tot ce poate ca sa evite suferinta respectiva.

Prin aceasta deconectare de la ce simti iti delegi responsabilitatea actiunilor tale. Pentru ca refuzi efectul, pierzi si capacitatea de a „cauza”, de a actiona. Problema este ca aceasta inseamna a renunta si la placere, la  satisfactie. Daca nu mai ai puterea de a decide si de a-ti urma deciziile, atunci pierzi nu doar eventualele necazuri si suferinte, ci si beneficiile si placerea. Orice rezultate ai obtine din munca ta, de exemplu, acestea nu te vor multumi niciodata pe deplin, daca ai actionat din datorie, pentru ca „asa trebuie”, fara sa fii implicat total acolo.

Solutia?

Solutia este sa pornesti de acolo de unde ai ramas: de la refuzul suferintei. Cand incepi sa iti accepti suferinta, incepi sa iti recapeti puterea de a lua decizii si libertatea. Atunci te indrepti spre munca ce nu mai este munca, ci placere.

Cel care a scris aceste randuri este un sclav care a inceput sa se trezeasca! 

      

Marius Lazar        

Nota obtinuta:
10 (9 voturi)
1842 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: FemeiaStie Luni, 15 Februarie 2010

Etichete pentru acest articol:

munca, job, sclavie, stresant



S-ar putea sa va intereseze si:

In urma experientelor din campul angajarii si al dragostei la care am ajuns eu si [..]
citeste si comenteaza
Atunci cand ai un scop, trebuie sa folosesti si mijloacele necesare pentru a-l atinge. [..]
citeste si comenteaza
Discutia interminabila despre cat, cum si ce invata copilul, planurile de competitie si [..]
citeste si comenteaza
Cand esti student, studenta dai examene,opt sau zece examene intr-o sesiune. Se poate sa [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Intr-o vreme in care sub numele de crestinism, chiar crestinism ortodox, este oferit oamenilor [..]
citeste si comenteaza
Creativitatea si originalitatea unui artist surprind eterna frumusete feminina. [..]
citeste si comenteaza
Timp de preparare: 15 min Numar de portii: 24 de portii [..]
citeste si comenteaza
Libraria Humanitas si scriitoarea Angela Baciu invita pe toti copiii cuminti la "Joia de [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate